Arhiva

Poemele nebuniei – part one

Nebunul nu este omul care si-a pierdut ratiunea; nebunul este cel care a pierdut totul, in afara de ratiune.

Gilbert Keith Chesterton

I (unu)

 Noi am pierdut legatura cu trecutul,

Noi alergam sa prindem clipa netraita.

Sa ne-mbatam cu noul, cu-absolutul.

Dar noi nu cautam trecutul.

De l-am gasi am plange toti,

Caci el ne este viitor,

Trecutul …

****

 II (doi)

 De vrei sa fugi de soarta harazita,

Te amagesti desigur,

Caci de ea,

Nu poti sa scapi,

Ea-ti este umbra.

Si nu te bucura,

In zilele cu nori, nu te-a pierdut.

Ea s-a urcat pe tine,

Si s-a prins,

C-o cange inrosita-n focul,

Ce te asteapta,

Fara graba,

Pururea nestins.

****

 III (trei)

 Spre cer, nu se mai duce nimeni.

Caci noi am vandut cheia.

Pentru o clipa de ragaz pe lume,

N-am vrut sa trecem poarta

spre extaz.

Acum El a plecat.

Si nu mai vine.

El ne-a aratat intrarea,

Dar noi am ras,

Si L-am crucificat.

Acum noi plangem,

Si-L chemam pe cel plecat.

****

 IV (patru)

 Pentru mine destinul,

 S-a nascut o data cu moartea puritatii.

O data cu recunoasterea minciunii,

Pentru a ne impiedica sa mintim.

Sa ne mintim pe noi si altii,

Sa ne strigam cu ura adevaruri masluite.

Cuvinte imbibate in namol

Ce improasca-n jururi,

si ne-nghite …

Pe noi …pe toti …in grup.

****

 V (cinci)

 Nu exista loc pentru fericire.

Ea a fugit de noi o data cu-nceputul.

O data cu Pandora,

Ea a fugit.

A crezut ca e libera

Sa se aseze unde vrea.

Dar noi am gonit-o,

Nu am recunoscut-o.

Ura era prea puternica in noi.

Nu o puteam primi.

Era o fugara.

Era interzis sa primesti in casa

Fugarii …

Dar ne-a ramas speranta,

Fata Morgana deghizata.

Sa ne-amagim atunci,

Sa ne-amagim …

****

 VI (sase)

 Prin noi curge elementul distructiv.

Noi ne-nbatam in fiecare zi cu el.

si ne place …

Doamne, ce ne place …

Noi il simtim intaritor,

Dar este otrava.

 Otrava data cu lingurita

De fiara din noi.

Ea rade …

Si ne adapa zilnic.

****

 VII (sapte)

 Pentru ce ne agatam,

Cu furie, cu disperare,

De viata ?

Ea ne da numai deziluzii.

Aripa ei e noapte,

Moartea e zi.

Ea e trairea necunoscuta,

Ne atrage.

Dar o respingem zi de zi.

De ce nu renuntam ?

De ce nu ne scaldam in lumina …

In necunoscut.

Poate e frumos,

Poate e totul.

Poate …

Cei ce au curajul

Sunt huliti …

****

 VIII (opt)

 Lumina ?

Inceputul tuturor scamatoriilor.

Ea ne arata totul masluit.

Imbraca totul in mister nedefinit.

Fara de ea am vedea ,

Adevarata fata a lucrurilor.

Am descoperi taina …

Taina scamatoriei primordiale.

****

Dmitri Amacos

continuarea aici

P.S. “Poemele nebuniei” este un ciclu de XXII de poezii. Si acest ciclu a fost scris tot prin tineretile mele zbuciumate. O mare parte din ele au fost scrise in mansarda, in perioada studentiei boeme. Ca si celelalte poezii ele sunt doar numerotate pentru ca niciodata nu am considerat ca o poezie ar trebui sa poarte un nume.

P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, tot din studentie. Pe atunci preferam sa le semnez asa. Am hotarat sa pastrez semnatura pentru ca daca atunci am hotarat sa le semnez asa, asa sa ramana.



Cu viata spre moarte calcand …

Nu am mai scris de multisor din lipsa de spirit si timp. Ce m-a convins sa scriu azi e un articol din Gandul, care prezinta „Experienta traumatizanta la un botez: bebelus in „soc apneic” dupa ce este scufundat in cristelnita„.

Da domnule, de fiecare data cand am asistat la cate un botez am observat cat de barbar este acest procedeu de a scufunda copilul in cazanul ala cu apa. Ce nu inteleg eu este cum de mamele care de obicei sunt ca niste vulturi ce planeaza in jurul odorasului lor, in biserica privesc placide cum copilul plange si se contorsioneaza in halul ala, doar pentru ca o mamaie le-a explicat ca asa e mersul lucrurilor si ca nimic nu se poate intampla.

„Se auzea doar preotul care ne cerea sa avem incredere in Dumnezeu, ca Filip o sa-si revina, dar clipele alea au fost cumplite” – povesteste o mama in gandul.

Da, sunt de acord in principiu sa am incredere in Dumnezeu, dar in preot nu.  Errare humanum est – zice Seneca, insa nu cred ca cineva vrea sa asiste la o eroare in acest caz. Toata lumea te asigura ca este imposibil sa se intample asta. Don’t worry there is no sugar. 

Taicamiu are o vorba „prostii cred, desteptii cerceteaza” si mare dreptate are. Au dreptate babele noastre, la noi nu a murit nimeni (inca). Insa, peste Prut da. UPS!!! In 2010 in copil a murit prin asfixie mecanica prin inec. Preotul sustine ca e nevinovat. Da, siiigur. Cred ca a fost mana celui nenumit.

Deci fratilor, traim in secolul XXI. Eu cred ca se poate foarte bine sa ii pui si o mana de apa in cap. Dar asa nu si-ar mai manifesta nimeni pornirile sadice.

La dracu!!!

Later update.

Atasez o poza bestiala gasita de Bobu pe Facebook.



Ce nu-mi aduce inspiratia, imi aduce netul!!!

Azi dimineata imi citeam alene mailurile. Pozuri, filmulete, tone de spam, ca la cate sunt, unele mai si scapa de filtre. Mai apare si cate o factura, ca astea sunt mai rele ca spamul si un email (dar nu de cratitza) super haios. Il copiez mai jos pentru distractie sau nedistractie :). Depinde de nevasta acum 🙂

„Un tip neînsurat îl invidiază pe unul însurat fiindcă îşi închipuie că acesta din urmă are oricând ce mânca şi cu cine face sex. La rândul lui, tipul însurat îl invidiază pe burlac exact pentru aceleaşi lucruri.

De la apariţia căsătoriei încoace, bărbatul însurat şi cel neînsurat s-au invidiat reciproc, pentru că fiecare are impresia ca celălalt trăieşte ca un sultan într-un paradis sexual şi gastronomic unde efortul maxim ca să obţii ceva e să baţi din palme. Dacă-i întrebi pe dobitoci, amândoi ar face schimb de locuri.

De fapt, viaţa lor e cam la fel. Tipul neînsurat îşi face o listă de cumpărături, se urcă în maşină şi se duce la hipermarket să-şi ia ceva de mâncare. Tot acolo ajunge şi tipul însurat, tot singur, şi tot cu lista după el – a găsit-o dimineaţă pe frigider, lângă post-it-ul cu: „Iubi, du-te tu la Carrefour, azi e întâlnirea aia cu clientul. Ţi-am lăsat lista pe frigider. Pupi. PS: Să nu uiţi de şerveţelele demachiante că nu mai am. Ambalajul e pe maşina de spălat, ia-l cu tine, sigur nu ţii minte de care”.

Practic, dacă ăla însurat n-are copii, n-ai cum să-i deosebeşti la hipermarket. Iar starea civilă nu contează deloc nici mai încolo, oricum ăla care va mânca ceva bun în seara aia va fi ăla dintre ei care ştie să gătească.

În ce priveşte femeile, lucrurile stau cam la fel.

Să-l luăm, de pildă, pe tipul neînsurat: ăsta de regulă e un pretenţios şi face nazuri de parcă ar fi cel puţin Brad Pitt (sau Titus Steel, pentru cinefilii mai rafinaţi). În schimb, bărbatul însurat găseşte absolut superbă orice femeie care nu e nevastă-sa şi ar agăţa-o şi pe femeia cu barbă dacă ar putea scăpa puţin de-acasă. Până la coadă, rezultatul e cam acelaşi: nici unul dintre ei nu are parte de prea multe femei.

Singura diferenţă aici e că ăla neînsurat ar face sex cu nevasta ăluia însurat, în timp ce ultimul nu.

Rezultatul e dărâmător pentru femeie: practic, nici unul nu face sex cu ea!

Momentul în care cei doi seamănă cel mai mult e sâmbătă seara, atunci se simt exact la fel.

Ăla neînsurat ar face sex, dar n-are cu cine. Sau are, dar e sub Claudia Schiffer şi nu merită deranjul, că trebuie să-ţi faci duş, să găseşti un tricou curat şi îţi mai pierzi şi locul de parcare până vii înapoi.

Şi ăla însurat ar face sex, dar nici el n-are cu cine. Sau are, dar nu poate pleca de-acasă…”

Sura: Marele si infinitul internet via imieil.



Franturi – part one

Poetii nu se rusineaza de propriile experiente. Ei profita de ele.

Friedrich Nietzsche

Am doar un gand acum, sa scriu. Sa scriu, sa scriu. Ca-s inca viu. Sa scriu de viu, sa scriu … Sa scriu!!!

Cosmin Meleacă

 I (unu)

 Aruncarea cuvintelor intr-o oaza de lumina,

Ne sfarma, ne ucide.

Puritatea trairilor,

Ne lasa gustul amar.

Pe buze.

Ne rupe. Si ne alunga.

Cum se poate sa fim fericiti ?

De ce sa fim fericiti ?

Pentru ce ?

Lumea asta,

Nu are, nu mai are nevoie de iubire.

De noi.

De ce ?

Am tradat-o !

Cum de-am putut s-o sfidam ?

Caci noi acum,

Am rupt noi jugul,

Si am plecat.

Si ne-am unit.

Pericol !!!

lumea striga…

S-au adunat !

Nu-i lasati !

Pericol !!!

lumea stiga !

Luati-i dupa noi.

Ce faceti voi !

 Nebunilor !

S-au unit !

Acuma !

Nebunilor !

Nu mai e loc de iubire, de fericire.

uitati-va la voi …

Uitati-va la noi !

Vedeti !

Suntem reali.

Noi suntem maine.

Ce faceti voi !

Ce cautati ?

Ce ? Sunteti magi ?

Aduceti voi trecutul ?

Ce-aveti cu El ?

E trist !

Romeo ! Julieta !

Alti nebuni !

Fugiti de-aici, voi, dispareti !

Aduceti lanturi, ferecati-i !

Pe fiecare intr-un alt colt.

luati-le iubirea, fericirea, visarea…

Pericol !!!

Ei natangii.

Na pervertesc copiii.

Ce netoti !

Ucideti-i cu pietre, nu-i lasati…

****

 II (doi)

 Timpul.

de cand este el in noi ?

De cand suntem noi in el ?

Hai sa ne rupem, sa fugim.

 Sa ne ascundem noi de el.

Eu vreau, si poate noi,

Sa-l aruncam noi vrem.

Sa fim asa, c-acum.

Noi vrem sa fim asa,

C-acum.

Nu vrem sa vina ziua

 cea de maine,

O uram.

caci suntem noi,

Si nimenea pe langa,

Nu-i sa ne-alunge.

Sa ne trezeasca, sa ne franga,

Sa ne ucida clipa de acum.

Sa ne explice ca mai e si maine,

nu vrem sa stim.

nu vrem sa fim.

Noi suntem azi, nu suntem maine.

Acuma-i tot, maine nimic.

Si tristi, si fericiti,

Noi suntem.

Dar suntem noi.

si nu e nimeni, sa ne-alunge.

*****

III (trei)

 Te simt cum treci ,

prin noaptea chioara.

Si treci razand,

Prin fata casei mele.

Dar nu te mai opresti,

Gnu te opresti nicicand,

Caci tu nu esti decat

in gandurile mele.

Un gand ciudat ,

de luna plina,

ce-si bate joc de visurile mele.

****

Dmitri Amacos

 

P.S. In  “Franturi” se vor aduna poeziile care inca nu si-au gasit locul in niciun „ciclu” Si ele au fost scrise tot in perioada de studentie, long time ago. Acum a venit vremea sa iasa la iveala. In timp, or sa mai apara si altele si de ce nu, poate chiar noi”

P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, dar tot eu sunt :D Am hotarat sa pastrez semnatura de atunci pentru a diferentia scrierile vechi de posibilile nebunii noi.

Dimineata pe racoare!

Deci, (ce-mi place cand incep cu concluzia 🙂 ), vine frigul fratilor!!! Asa ca m-am gandit sa le ofer tuturor celor anchilozati un antrenament „pentru de dimineata”. Si pentru ca 1000 de cuvinte nu reusesc sa descrie ce face fata aia cu corpul ei, bag filmul. Motor!!!

http://www.youtube.com/watch?v=pm0v7Q5WcZY&feature=feedlik

Festina Lente! – part two

Gând 1

Pãrerea mea este cã poetul nu are o epocã a lui;epoca îsi are poetii ei si,în genere ,epoca îsi vede singurã poetii.

Gând 2

Vreau sã vã spun un lucru, cu riscul de a mã repeta: eu nu prea cred cã existã poeti, cred cã existã poezie.

Nichita Stanescu

X (zece)

Cand te-am rugat sa ma mai lasi

O clipa,

Mi-ai spus :

De ce ?

Doar n-are rost,

De ce sa mai ramai o clipa,

Cand ai trait

Atata timp fara un rost ?

Acum in ultima secunda,

Tu te-ai trezit infrigurat,

Chiar crezi ca poti

sa schimbi o viata,

intr-o clipa ?

Sa mergem dar,

in clipa asta, viata ta,

A incetat.

****

 XI (unspe)

 Destin nebun ce ai cu mine ?

Ce sa iti dau ?

Ce sa-ti mai dau ?

Caci am ramas doar eu cu mine.

Pe ceilalti ti i-am dat de mult,

In dar.

Nu ti-am platit de-atatea ori

tributul ?

Nu ti-am dat tot ce am avut ?

Ti-am dat chiar pana si-nceputul.

Macar sfarsitul lasa-l,

Nu mi-l lua.

****

XII (doispe)

 Mi-am pus in ultima tigara,

Un bob marunt de adevar.

Cu fumul eu sa-l dau afara,

Si sa ma-nconjur eu,

de El.

Dar ce folos,

Caci eu sunt singur,

Ce rost mai are sa ma-nec.

Si dac-ar fi sa iasa afara,

Sa-l scuip pe tot,

Pe dusumea.

Cine se-apleaca

Sa il vada ,

Cand li-este greu a se-apleca.

Prefera toti minciuna crasa,

Cu iz ciudat de adevar.

Ea este buna, si frumoasa,

Ne ofera tot ce vrem

sa stim.

****

 XIII (treispe)

 O, suflet nebun,

opreste-te o clipa,

Ce vrei sa faci ? Unde te crezi ?

Vino la mine, sa vorbim o clipa,

Sau oare tu nu vezi c-afara,

N-ai unde sa te-ascunzi,

De soarele murdar ?

Ce vrei sa cazi la pat ?

Sa mori ?

Ah, nu m-ai ascultat,

si-acuma iata zaci in tina,

ca ultimul ratat.

Si nu te ia nimeni

de aici.

Charon este batran,

luntrea-i bolnava,

Tu blestemat esti, deci

sa zaci.

****

 XIV (paispe)

 Acuma stiu !

De ce nu pot,

De ce, eu,nu mai pot sa scriu !

Abia acuma stiu !

Am vrut sa scriu pompos, de gala.

Cuvinte alese, si idei.

Ce nu veneau din mine,

Ci din EU (ce mare vanitos)

Credeam ca sunt poet,

Scuipam pe Eminescu,

Ah ce-nbatare !…

Aveam un top intreg,

de poezii.

Citeam zambind cu voce tare,

mandru de mine

“Oau sunt tare,

Sunt cel mai tare din poeti”

Poet ?

S-o spuna vremea-ntai,

Si-abia atunci voi aspira umil,

la rangul de poet.

****

 XV (cinspe)

 Acum sunt singur.

La fel am fost si ieri.

Nu mai tin minte sirul,

 Caci au fost multe ieri.

Destinul meu e negru,

Iubesc culoarea lui,

Mi-am prins in coada parul,

Si umblu tot haihui.

Nu caut companie,

Sunt un insingurat,

Ma chiama departarea,

Ma striga ne-ncetat.

Mi-am strans bine bocancii,

Si iata am plecat.

****

 Cosmin Meleacă



Medicamente!!! Hă, Hă, hă hă …

Fratilor, a venit toamna si au iesit nebunii la drumul mare!!! Mai mereu auzi de nebuni care fac una alta. Acum am auzit (citit) una tare de tot. Un neica pensionar i-a taiat coarda unui alpinist utilitar. Meserie. probabil ca ii stresa pisica. Sau poate ca ii bronza floarea cu dungi.

http://www.youtube.com/watch?v=2scpPh7yJGM

Ma-nclin!

(Imagine: Dragos Savu/Mediafax Foto)

Se pare ca in toamna asta artistii au parte de tot mai multe marsuri mortuare. De data aceasta, Liviu Ciulei, unul dintre cei mai mari regizori ai nostrii strange in jurul  lui comunitatea lor.

Drum bun maestre!

<<Liviu Ciulei s-a nascut pe 7 iulie 1923. A studiat teatrul, la Conservatorul Regal de Muzica si Teatru din Bucuresti, iar apoi arhitectura. Cariera spectaculoasa a lui Liviu Ciulei include peste 20 de filme, la care a lucrat in calitate de regizor, actor sau scenarist, precum si numeroase spectacole de teatru, unde si-a pus semnatura ca regizor, scenograf sau actor, aceste productii fiind recompensate de-a lungul timpului cu distinctii prestigioase.

Printre distinctiile obtinute de Liviu Ciulei, se numara premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, 1965, pentru „Padurea spanzuratilor”, Globul de Cristal, la Karlovy Vary, in 1969, pentru filmul „Valurile Dunarii”, Premiul UNITER, in 1996, Premiul de Excelenta UNITER, 2001, Premiul de Excelenta in cinematografia romana, 2002.>> (Sursa: Mediafax)



Crede si nu cerceta!

Se poate sa fie hazardul sau cine stie ce altceva, dar ca in ultima vreme sa ma tot lovesc de religie si de fanii ei. De fapt, daca stau sa ma gandesc si sa analizez,  povestea e mult mai veche. Practic, ea a inceput in momentul in care am refuzat sa mai cred fara sa trec prin filtrul mintii informatiile primite din exterior. Povestea a devenit mai interesanta in momentul in care am descoperit definitia paradigmei care zice asa:

Paradigma este o constructie mentala larg acceptata, care ofera unei comunitati sau unei societati pe o perioada indelungata o baza pentru crearea unei identitati de sine si astfel pentru rezolvarea unor probleme sau sarcini”

Toata treaba asta suna a prosteala pe fata. A clasicului „trebuie pentru ca asa vreau eu (imperativ)”. Poate pentru unii suna bine, dar pentru mine nu. De ce zic ca e nasoala treaba. Pai dom’le, daca esti destept iti creezi un instrument perfect, cum ar fi o comunitate. Sa ne intelegem, nu ma leg de fundamentele religiei si nici nu comentez existenta sau inexistenta lui Isus. Insa, abia acum vine partea interesanta. PR-ul. Da, PR-ul, adica bla-bla-ul. Adica sa reusesti sa controlezi o masa cat mai mare de oameni folosindu-te de ceva intangibil.

Cea mai facila explicatie a modului in care se formeaza o paradigma (adevar incontestabil) este experimentul maimutelor (din cate stiu neste englezoi l-au facut. Nu stiu daca sunt celebrii cercetatori britanici 🙂 ):

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca opt maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de  banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta udau celelalte maimute care ramaneau jos cu o apa extrem de rece. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce.

Dupa un timp, nicio maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor. Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta.  Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta.

Dupa cateva batai noua maimuta nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a  participat cu entuziasm la bumbacirea noii venite. O a treia maimuta a fost  schimbata si lucrurile s-au repetat. Incet, incet, toate maimutele au fost inlocuite.

In final, in cusca erau opt maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Simplu, paradigma a fost creata. Crede si nu cerceta!!!.

OK, povestea e haioasa, educativa chiar. Dar ce se intampla cu o multime imensa de milioane de oameni care cred si nu cerceteaza? Ei bine, acei oameni devin un instrument perfect. Pot fi folositi in orice scop. Pana acum istoria ne-a demonstrat cat de bine si-au facut datoria. Razboaie peste razboaie au fost duse in numele Domnului de care oameni manipulati cu usurinta. Si asta doar pentru ca au crezut fara sa isi puna intrebari.

Dar micuta trebsoara s-a mutat si in onlain, in retelele sociale. In septembrie, Florenta scria ca Jesus incearca sa-si monetizeze Pagina de Facebook. Jesus avea atunci 8.552.337 fani. Acum, Jesus Daily, la numai o luna de la articolul Florentei, pagina are 9.697.319 fani. Mie mi se pare ca e inspaimantator. Nici nu vreau sa ma gandesc ce pot face la comanda aproape 10 milioane de fani. Online!!!



Ieti bre oole!

Matei Vremir, foto Adevarul

Dupa lupte seculare care au durat 6 zile, am reusit sa imi reinfig degetele in taste. Si pentru ca pornirea e destul de grea, iar degetele sunt inca anchilozate de la roaba (roaba cu roata si manere, nu roaba cu forme de amfora 🙂 ) am sa va dau sa rontaiti o stire veche de 68 de milioane de ani plus o zi.

Poate ca eu am dat la lopata si am pierdut evenimentele, insa AGERPRES nu, asa ca mi-a dat sa miros o stire la sufletul meu. Matei Vremir (il stiti, Balaurul bondoc. Nu el, dinozaurul pe care l-a descoperit anul trecut si l-a nasit), nu se mai satura si tot scobeste prin tarana. Tot scobind el pe langa Sebes, a scos frate ouale de sub saracele pasari preistorice. Pai adica ele cloceau de 68 de milioane de ani si nimeni nu le zicea ca stau pe oua de piatra. Da mai tata, asa e cand iti place omleta :).

Acum lasand gluma la o parte, ii felicit calduros atat pe Domnului Paleontolog Matei Vremir cat si pe membrii echipei dansului pentru munca desfasurata. Intr-o lume in care majoritatea stirilor sunt dedicate sanilor si feselor, o stire de genul acesta bucura sufletul.

In incheierea editiei transcriu declaratia domnului Matei Vremir pentru AGERPRES fara adaugiri si fara inflorituri:

„S-au continuat cercetările in cazul unei descoperiri de senzaţie reprezentate prin cuiburi cu oua si oase de pasari primitive (enantiornithes), acoperite de malul unei viituri de acum 68 milioane de ani. Este prima dovada ca acest grup de pasari primitive cuibareau în masa pe malul cursurilor de apa, asemanator unor specii actuale (flamingo etc). Descoperirea va fi prezentata public la Congresul Internaţional de Paleontologie din Las Vegas (USA)”

Ete si o adaugire, mai cu cuvintele mele. Pe langa cuiburile de pasari, Matei Vremir  a mai descoperit si resturile unei noi specii de dinozaur erbivor, precum si un mic schelet de mamifer multituberculat in umplutura unei vizuini.

Si inca o descoperire interesanta. Oasele de la aripa unui pterosaur (reptila zburatoare), insa cu dimensiuni cu 25% mai mari decat cele mai mari descoperite pana acum. Sburatorul de la Sebes se pare ca nu mai putea zbura pentru ca era un pic cam maricel (avea o anvergura a aripilor de peste 13 m) si isi cam pierduse aceasta capacitate. Fara dusmani pe masura, traia ca un belfer in insula Hateg, inconjurat de hrana la un cioc distanta.

Gata.



108 minute in balon

Luna

Tare mi’s dragi copchiii astia de la Stiinta & Tehnica cu ideile lor prea minunate. M-am distrat copios cand am aflat ca or sa lanseze un balon de inalta altitudine. In prima si spre rusinea mea chiar si in a doua faza, am considerat ideea balonului o idee nastrusnica, menita sa-i scoata din oras in weekend. La un moment dat chiar am fost tentat sa ma duc si eu sa asist la lansarea minunatiei nemaivazuta pe la noi, insa nu a fost sa fie.

Dupa lansare, am vazut poze si mi-am dat seama ca nu a fost de loc o joaca. Acum am interceptat si un filmulet de la ei. Sper sa nu se supere, dar imaginile sunt spectaculoare.

P.S. Cica pe 24 or sa publice pe site tot documentarul.