Să trăiți și bună seara. Ce sa zic, nu mai zic nimic, că mă întorc singur acasă, dar nu mă întorc totuși singur. Mă întorc în cârcă cu patul conjugal, că după zece ani, dacă nu și mai mult de căsnicie d”asta conjugală, în care ne-am împărțit dragostea bape- canapea conjugală, ba pe câte-o saltea conjugală, de ne-am rupt mijlocul de nu mai stim de noi zece anisori, ne-am hotărât într-un târziu că nu se mai poate. Trebuie să ne luăm un pat conjugal. Așa că luarăm noi drumul Bucureștiului, că nu-ți poți lua pat de la țară, că astea de provincie nu sunt bune, nu sunt destul de conjugale. Deci merserăm, studiarăm, că nu e ușor. Să-l alegi să scârțâie, ca să moară vecinii de ciudă sau nu? Să fie elastic, să fie cu arcuri de te aruncă din el … grea treabă. După ce zece ani nu ai
