Psihoterapia este intervenţia psihologică în situaţii de sănătate şi boală. Scopul psihoterapiei este acela de a facilita transformarea la un nivel mai profund al psihicului, necesitând o implicare pe termen lung. Trasformarea este posibilă deoarece oamenii se pot schimba, mai ales după ce înțeleg modul în care sunt afectați de emoţiile disfuncţionale sau de comportamentele dezadaptative.
Psihoterapia, numită adeseori terapie, este un proces axat pe învățarea de modalități funcționale menite să crească calitatea vieții, sau pentru a putea face față problemelor apărute inerent în viață. De asemenea, poate fi un proces de susținere atunci când se trece printr-o perioadă dificilă sau de stres crescut, cum ar fi începerea unei noi cariere sau trecerea printr-un divorț. Psihoterapia face posibilă acceptarea punctelor tari și cele slabe. Prin identificarea emoțiilor și modurilor de gândire, persoanele reușesc să facă față situațiilor dificile.
În intervenția psihologică, psihoterapeutul se concentrează pe prezent, mai degrabă decât în trecut. Învestigarea trecutului este utilă, deoarece acolo există elementele activatoare care au produs dezechilibrul, însă nu trecutul ne influențează, ci modul în care ne raportăm la el în prezent. Acesta urmărește diminuarea sau înlăturarea unor simptome sau comportamente maladaptative și reechilibrarea prin modificarea cauzelor acestor simpome sau tulburări.
Psihoterapia este, de obicei, limitată în timp, putând dura între 6 luni si 3 ani, și se concentrează pe obiective specifice pe care fiecare dorește să le îndeplinească. Cele mai multe tulburări de personailitate pot fi adesea tratate cu succes în acest interval de timp, de multe ori cu o combinatie între psihoterapie și medicamente.
Psihoterapia își îndeplinește scopul atunci când individul intră pe cont propriu în terapie si are o dorință puternică pentru a se schimba. Dacă nu își dorește schimbarea, ea se va face lent, sau deloc. Schimbarea înseamnă modificarea acelor aspecte ale vietii care conduc la crearea de probleme. De asemenea, este important ca în terapie să existe deschidere, o minte deschisă fiind dispusă să încerce lucruri noi, pe care în mod normal nu le-ar încerca. Psihoterapia ține, de multe ori, de provocarea propriului set de credințe și de modificare a lor și are succes atunci când persoana este dispusă să încerce să facă acest lucru într-un mediu sigur și suportiv.