Cred ca in perioada asta mai nimeni nu citeste bloguri, dar trebuie sa-mi asum acest risc si sa va impartasesc si voua o mare veste :). Ei bine, (zici ca suntem la Surprize, surprize) am aflat zilele trecute din ziar ca nu mai murim in 2012. Acum nu stiu ce sa zic, sa ma bucur ca nu mai murim sau sa ma intristez ca m-am bazat pe asta si nu mi-am facut niciun plan de pensie. Ce dracu ne facem mai fratilor, am vazut toate filmele cu sfarsitul lumii, m-am pregatit psihic, aproape ca am donat si la dementul ala care umpluse Bucurestiul de afise cu sfarsitul lumii :). Spuneti si voi, e normal asa ceva? Cum sa se amane sfarsitul lumii? Atatea calcule, atata hartie stricata, atatea babe isterice care au tot comentat despre asta vehement si sa nu mai spun de cate mail-uri am primit. Cred ca stiti si voi cat de meseriase erau acele mail-uri. La unele chiar radeam cu lacrimi. Cred ca pana si celebrii cercetatori britanici erau gelosi pe continutul lor.
Deci, ca sa nu ma mai lungesc. E 1 ianuarie 2012 si eu sunt bulversat. Asa ca rusine tovarasi sfarsitori de lume ca mi-ati dat planurile peste cap!!! 🙂 Eu va rog sa va revizuiti calculele si sa ne dati o noua data certa. Poate asa mai vedem inca un milion de porcarii dedicate sfarsitului lumii. 🙂
Deci (asta chiar e deci de final), pana se va da o data certa, eu va urez la toti La multi ani!
P.S. si cat m-am antrenat sa le urez oamenilor, sfarsit de lume fericit!!! SHAME ON YOU!!!
Trebuie să spun! NU se mai poate! Am o nouă obsesie! Încă una … că nu-mi erau de ajuns cele încă două sute de catraliarde de obsesii pe care le-am tot acumulat de-alungul anișorilor de veață zbuciumată 🙂 Să vă dezvălui, deci …
L-a pus nenumitul pe maestrul Boabă să găsească, acolo unde numai el caută, o animație scurtă: LOG JAM. Și tot ăla nenumit l-a împins să o posteze pe feisbuc. Și așa a început epopeea spațioasă numărul tra la la. :). Log Jam dimineața, la prânz și seara. Sunt bestiali băieții. Seci și la obect. Să trăiască Alexey Alexeev, ză kreator.
Luați, mâncați … 🙂
Psst !!! Mai sunt și alte filmulețe. NU fiți leneși, mai căutați. Ie-te, mai pun eu încă unul bonus:
NU am scris în perioada asta și nici nu aveam chef să o fac prea curând. Sunt sărbători, lumea alearga de la piață acasă, de acasă la rude, iar unii ajung chiar și la spital. Că de, intră sarmalele alea, dar până unde? Așa e la români. Sărbătorile sunt asociate cu ghiftuiala. Chiar mă uitam zilele trecute la consătenii mei, cand am avut proasta inspiratie, sau mai bine zis, atunci mi-a fost dat să ajung și eu în piață/magazin de porcării să iau una alta. Oamenii cumpărau câte 2 pulpe de porc, 50 de cârnați, 2-3 tobe sau cine mai știe ce alte porcării. Fraților, carne o să se găsească și de marți, chiar nu or sa emigreze porcii din țară, cu toate că mi-aș dori ca numita categorie de mai sus (dar mergătoti în două picioare) să se ducă un pic la dracu :), dar nu am eu norocul ăsta. Și ca să termin povestea cu carmangeria în care toată lumea se îmbulzea ca la sfârșitul lumii, am să vă spun că am provocat un val de nemulțumiri acolo. Pentru că mi-am permis impertinența de a cumpara doar 2 degete de tobă și 10 cîrnați subțiri. Plus, PLUS … 4 bucăți de ceafă pe care nu le-am mâncat nici acum. OMFG!!! (ce sărăntoc) Păi adică pentru atât am ținut eu coada măi vere? Pentru 2 degete de tobă? Mă mir și că nu am luat bătaie. 🙂
Dar să revenim la oițele noastre …
De ce taxi? Și de ce am scris dacă tot am promis că nu scriu?
Păi să vă povestesc. Mergeam eu azi, stiu, cu întârziere de o zi, să înmânez neste cadoaie. La copii drăguți. La care am asistat în primul rând pe post de ținător de lumânare la prima lor esperență de înnot supervizată de un ninjălău, pardon, preot. Și cum stateam eu în mașină, că de, nu puteam să merg pe jos, ca sa nu cumva să slăbesc, în stânga mea, oprește la semafor un taxi. Din care coboară doi copii cerșetori transformași în colindători sezonieri. Mișto faza, nu? Puștii cred ca erau maxim clasa I (asta daca o frecventau!). Îmbrăcați sărăcăcios, așa, ca pentru practicarea meseriei de storcători de lacrimi și adunîtori de leușteni. Interesant nu? Au coborat cu un colț înainte de parc ca să apuce sî se îmbujoreze, dar sanchi, ei la lucru veneau cu taxiul. Si nu, nu au venit gratis, pentru că l-am vazut pe șofer cum a încasat banii. E? Cat de tare e asta?
Hai că vă las să savurați cârnații. Mâine e zi de lucru. Cel puțin pentru bugetari 🙂
Ieri mi-am îndreptat pașii spre Bucutulești cu trebi. Și pentru că ceața nu îmbia deloc spre drumul de întoarcere, am profitat de ocazie să mă mai întâlnesc cu vechea gardă la o carafă de vin și o poveste de demult. Cam de cand era bunica fată și eram și noi tineri … și neliniștiți. Am tot depănat noi pînă pe la vreo 11 așa, dar vârsta s-a sculat și a zis: GATA! Acasă, că mâine avem joburi! (aiurea, somnul era cat casa pe noi :))
E, și abia acum ajung la subiectul titlului. Mă trezesc eu dimineață, dau săru’mâna la gazdă și sora respectivei (săru’mâna Mișulică și Găbița!) și încalec pe calul de foc (jar nu i-am dat, că și așa e însetat de benzină) ca să iau drumul serviciului. Capitaliștii stiu ce înseamnă să calărești dimineața pe răcoare. E ca o plimbare lejeră într-un cortegiu funerar. Toată lumea privește în gol pe deasupra volanului. Nu și eu. De cînd m-am repatriat în satul natal, am prins dorul capitalei. Așa că am profitat de ambuteiaj și mi-am făcut ochii roată.
In timp ce îmi roteam ochii cu tot cu cap, mai abitir decât cucuvelele, ce văd? Un coafor de dame. Cu geam mare să vadă populția cine se prelucrează la perucă. Și atunci m-am bulversat. Băi fraților, știți cît de greu e să scoți o femeie din casă la ora 8. E aproape imposibil. Mofturi, somn, nervi, chestii socoteli. DAR … și încă ce dar!!! Băi nene!!! Era ful. La 8. Munceau fetele alea cu uscătoarele de păr de zici că voiau să depășească planul cincinal 🙂 Flutura părul în vânturi de feounuri de zici că acum zboară și geamurile :). Tată, nici la cărciuma alcoolicilor din colțul pieții nu e ful la 8 dimineața. WTF? M-am perplexat. Scurtcircuit. Neuronii și-au luat concediu de odihnă la săpunari, total distruși si nevrotici 🙂
Și am tot stat eu și m-am gândit, că tot aveam șosea în față, oare dacă vrei să-ți scoți nevasta din casă mai repede, ar trebui să-i spui că e ciufulită? Și ea se aruncă îngrozită în mașină și ia calea coaforului? Eu tot nu m-am dumirit. Dar m-am oprit la o benzinărie pe autostradă și mi-am luat o cafea. Cu un cub de gheață și fără zahăr. Că așa îmi place, să văd cum se uită strâmb la mine câte o duduie când cer un cub de gheață la expresso. Și-și face cruce cu limba ca să nu o văd, dar în ochii ei se vede clar crucea cum se bate până la pământ :).
Și pentru că povestea cu coaforul nu are cum să se șfârșească atăta timp cât eu nu mă lămuresc, o să o închei cu restul poveștii despre cafea. Aia din benzinărie. ( Moș Dănilă mi-a împărtășit locația celei mai bune cafea de pe autostradă. La OMV). Deci cer eu cafeaua, cer și ghiața. Se fac crucile. Și cafegiul OMV-ist îmi spune, să pun și un pic de scorțișoară? ȘI ATUNCI M-AU NĂPĂDIT SĂRBĂTORILE. Cu tot cu brad și datini și centrul Timișorii forfotind de oameni roșii în obraji, cu brațele pline de cadouri.
CRACIUNUL VINE!!! pocăiți-vă și veti primi darul lui!
Și încă una. Rom Rom Telefon. 🙂
P.S. Spun zvonurile ca la gradinita copiii fredoneaza melodia cu RomTelefon spre disperarea educatoarelor. 🙂
De multa vreme mă tot acuză partea femeiască din casă că nu rezonez deloc la muzica tematică de Crăciun. În special la cea cântată în graiul nostru românesc. Nici măcar nu vreau să mă gândesc la barzii noștrii care zac prin Canada tot timpul anului și ne atacă de Crăciun ca să stoarcă și ei un pic din banii de porc, de nu mai poți intra în niciun magazin de glasurile lor patetice, care lălăiesc despre țara lor strămoșească.
Și aici ajung la cea mai mare nelămurire a mea. Ce măsa e LER frate? Că mă tot tăbară menestrelii ăștia pătrunși de Domnul și îmi cântă în creier ”Leru-i ler și iarăși ler …” sau ”Leru-i Doamne”, etcâ și etcâ.
Păi, să căutăm în DEX: LER interj. 1– Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: léroi, léroloi, lérui, lérului interj.] – 2 – Melodia colindului (ex. „leru colindei” sau „o colindă poate avea mai multe leruri” – Densușianu)
Dacă până acum doar mă stresau stupizenia melodiilor și vocile miorlăite ce trăiau profunt spiritul Crăciunului, împreună cu moșii imenși din mucava modelați de micuții chinezi după chipul și asemănarea lor și îmbrăcați în roșu de Coca – Cola, acum mai am o mare dilemă. De mesaj preaminunat ne transmit aceste tradiționale colinde ce Crăciun? NICIUNUL!!!
Păi, dacă ler nu înseamnă nimic, eu înțeleg așa melodiile: ”Leru-i ler și iară ler” – Nimic e nimic si iar nimic, sau ”Leru-i Doamne” – Nimic Doamne. Iar acum dacă luăm și exemplul din DEX, „o colindă poate avea mai multe leruri” – înțelegem că o colindă poate avea mai multe nimicuri.
Ieri am avut o zi proastă care a culminat şi cu o noapte de nesomn, ca să fie totul ca la carte. Aşa că azi se prefigura o maare zi „superbă”. Dar nu mai contează! O simplă melodie înghesuită de un prieten pe feisbucul ăsta devenit imposibil, a reuşit să se caţere într-un loc vizibil şi am clicăit-o 🙂 Ză name of ză piesă este Radu Şeu – Nothing Else Matters. Adică, Metallica interpretată la ţambal electric. Da, da. Aţi auzit bine ţambal electric. Compozitorul şi interpretul Radu Şeu, de loc din Bistriţa, este vinovat de năstruşnica idee. Adică de a electriza ţambalul şi de a-l face să sune demenţial. Sistemul original de captare a sunetului a fost şurubărit de inginerul Marius Buta.
Tot acest amalgam, om, maşină şi idee au dus la ceva absolut demenţial. Cel puţin eu sunt convins de genialitatea omului. Şi toată Olanda. Că Românica nu l-a vrut. I-au tras la gioale până şi-a luat câmpii şi s-a dus. Nu ştia să cânte manele la ţambalul lui minune. În schimb cântă piese compuse de el sau preluate din folclor ori din repertoriul internaţional, ca să zic aşa. Încercaţi să căutaţi pe youtube Radu Şeu şi o să găsiţi câteva bucăţi înebunitoare.
Înghesui şi eu la mine câteva din melodiile mele preferate. Să vedeţi cum sună muzica Mariei Tănase …
Astea sunt doar câteva. Eu doar v-am deschis apetitul …
Acum cateva zile scriam despre experimentul lui Catalin Lazar, doctor in istorie si tatic in neolitic. Emisiunea lui Cristian Roman, Masina Timpului a picat extrem de bine. Ca o completare la scriitura mea. Pun link-ul catre emisiune si va las sa calatoriti impreuna cu Dr. Catalin Lazar si Adrian Nicolae in neolitic, la Sultana intr-un sit arheologic nemaipomenit.
Pe la minutul 18 se vorbeste de experimentul cu casuta de la Sultana – Malu Rosu.
De fiecare data cand ne-am mutat am aruncat la greu tot felul de lucruri. Acum daca tot exista proiectul asta, lucrurigratis.ro, un site unde poti da gratuit lucruri care nu iti mai trebuiesc. Toti inghesuim prin debarale diverse lucruri bune, dar iesite de la sufletul nostru. Eu am o teorie: daca nu te-ai mai atins de un lucru de un an, sigur nu o sa-l mai folosesti.
Si pentru ca Florenta (siteguru.ro) a fost atinsa de spiritul Craciunului, mi-a pasat leapsa prin care daruiesti 3 lucruri celor care ar putea avea nevoie de ele. In principiu eu ar trebui sa-mi fac cont pe site, sa ofer la randul meu trei lucruri gratis si sa o predau la alti trei bloggeri. Din pacate, eu nu prea cunosc bloggeri. Asa ca lansez in eter aceasta leapsa. La oricine, blogger sau nu. M-as bucura sa nu se opreasca la mine.
Sistemul e foarte simplu. Eu mi-am facut deja cont si am pus trei lucruri (de-ale nevestii) ca eu am niste marimi cam imposibile :). Nu este obligatoriu sa puneti haine. Se poate pune absolut orice. De la un vinil la o macheta, sau chiar si mobila. 🙂
1. Geaca de iarna purtata, in stare destul de buna.
Leapsa merge mai departe catre oricine doreste sa bloggareasca si sa daruiasca. Sau pur si simplu sa daruiasca. Asa ca puteti cere leapsa prin mail sau printr-un coment aici.
Cine a inventat dictonul „munca l-a facut pe om” cred ca avea probleme mari cu capul, sau era inginer. Munca e cea mai periculoasa treaba din lumea asta. Si nici macar nu este adevarat ca iti stimuleaza inteligenta. Nu, clar nu! Daca as fi fost mai inteligent m-as fi dus azi la pescuit si nu mi-as fi pus degetul in fata unui cutter ascutit. Daca m-as fi dus la peste as fi stat acum relaxat pe canapea si nu mi-as fi perdut o ora din viata pe la urgente.
Ah, camera de garda din Calarasi e ceva like Stairway to Heaven. Adica medicul de garda vine abia dupa ce te-ai racit. Daca ii pot multumi cuiva de acolo, aceea este asistenta care s-a ocupat de mine. Medicul a venit peste o jumatate de ora. Cica avea o conversatie telefonica importanta. WTF Larry?!? Esti medic de garda! A coborat abia dupa ce a fost sunat a treia oara. Saraca asistenta ii tot explica cuiva ca are o plaga taiata si o entorsa. Plaga taiata frate!!! Probabil ca ar fi trebuit sa am mai multe.
Si sa nu mai spun ca atunci cand a coborat a fost foooarte interesat de mine. Aproape mi-a zmuls bandajul de pe mana, s-a uitat cu o jumatate de ochi la rana, m-a bandajat asa, sa fie bandajat, si mi-a zis sa vin maine la el la cabinet sa-mi schimbe bandajul. Cucu se mai duce! A, am uitat sa va spun, era medic plastician. L-a durut la zece metri de spate ca degetul meu statea stramb. Si cum sa va explic, degetul (policele) e taiat dintr-o parte pana aproape in partea cealalta. Nu e o taietura superficiala, adica aproape un centrimetru din deget atarna. Daca ar fi fost asa nu m-as fi dus ca tampitul la urgente.
Asa ca fratilor, a venit vremea sa luam lectii de prim ajutor si sa ne amenajam un punct de prim ajutor acasa. Asa o sa avem mai multe sanse sa traim in caz ca se mai intampla cate o boacana.
Si apropo, stie cineva unde sunt toti medicii tineri? Tot respectul pentru medicii buni si dedicati, dar in momentul in care se indreapta spre tine un medic atat de scarbit de viata, parca iti vine sa te duci dracu pe campii.
