Ba a noastra-i mai frumoasa

NacelaMa bucur ca in Romania inca mai exista oameni care nu se prefac ca muncesc. Cei de la revista Stiinta & Tehnica o demonstreaza luna de luna. NU spun asta pentru ca ii cunosc. Munca lor se vede. Insa cel mai mult ma enerveaza atunci cand vad ca munca nu este apreciata absolut deloc.

In weekend s-au chinuit sa puna pe picioare un experiment unic in Romania.  Ei au lansat cu succes un balon de inalta altitudine, reusind sa stabileasca un record in Romania si in Europa Centrala si de Est, balonul lor urcand pana la 35 304 metri altitudine. (Articolul lor precum si imagini superbe puteti vedea aici)

Dupa cum spuneam, in dimineata de 15 octombrie, balonul a fost lansat si a urcat timp de 108 minute apoi a explodat. Aparatura a fost recuperata in apropierea satului Agaua din Braila, doua ore mai tarziu. Echipa stiintifica a obtinut in premiera imagini nemaipomenite cu Delta si Marea Neagra.

Iar acum sa va spun de ce sunt ofticat. In loc sa promovam astfel de evenimente autohtone, presa noastra (Mediafax, Realitatea si ProTV) a preferat sa popularizeze un eveniment asemanator din Marea Britanie, eveniment care deja era fumat, fiind vechi de o saptamana.

Eu nu inteleg fenomenul. Sper sa imi spuna si mie cineva care este treaba, ca de stiut a stiut toata presa din Romania despre evenimentul romanesc.

Pana sa inteleg ceva, prefer sa nu ii injur. INCA

De-a rasu …

Pentru cei care se pot distra atunci cand vine vorba de religie si nu devin habotnici recomand un stand-up comedy cu George Carlin. Eu m-am distrat copios.

http://www.youtube.com/watch?v=MeSSwKffj9o&feature=feedf

Sper sa nu se sesizeze cei „vigilenti” intru ortodoxie ca pervertesc mintea tinerilor. :))))))))))))))

Apropo, cei de la Stiinta & Tehnica au lansat un balon de inalta altitudine „Stratospherium 2011”. El a ajuns in stratosfera la 35 304 metri, stabilind un record romanesc si est-european.

Acum ma intreb, oare pe cine cautau?

Bravo baieti si „Sus, mai sus, cutezatori, sub al tarii tricolor!”

 

 

Viva la revolucion!!!

Ieri pe la pranz m-am intalnit cu varul mai chivernisit al unui fost prieten din studentie.  Intalnirea a fost foarte placuta si fructuasa, drept pentru care le multumesc lui Boaba si lui Scorsi ca m-au invitat la acea intalnire de taina :). Hai dom’le sa va spun cu cine m-am intalnit si am tainuit alaturi de cei doi slujitori ai condeiului. M-am intalnit cu Havana Club Añejo Especial – premium golden rum. Lung nume, gust bun.

Cei care au deschis televizoarele mai tarziu nu stiu ca pe la mijlocul anilor ‘90 romul era la mare moda. Si nu in forma Rom and Coca-Cola, ci in forma rom cu bere (submarin) :). Mama Mama ce vremuri. Nu, atunci nu beam Havana Club pentru ca nu aveam bani, insa beam un confrate de-al lui mai ieftin, nascut si distilat pe plan local.

Deci fratilor, traiasca si infloreasca Bistro, cea mai aprovizionata crasma de pe malul Borcei!!! Sa nu-i uitam nici pe tovarasii cubanezi care taie la trestie de zahar necontenit ca sa ne livreze noua cea mai draguta licoare care incanta sufletul si ascute mintea. Nu exagerati cu beutura ca e pacat de ea. Mai stau si altii la coada.

Viva la revolucion!!!

http://www.youtube.com/watch?v=JwsDLtz3pIc

Noi suntem români!!! – Corneliu M. Popescu

Cine e Corneliu M. Popescu? Asta e o intrebare la care greu se poate raspunde. Iti trebuie ceva rabdare ca sa afli cate ceva despre el. Daca ne uitam in statistici, el este una dintre cele 1570 de victime ale cutremurului din 1977. Dar daca dam statisticile la o parte, descoperim ca a fost cel mai bun traducator in limba engleza a poeziilor lui Mihai Eminescu. Traducerile lui sunt considerate de catre britanici ca si etalon al traducerilor de poezie.

Poate ca o sa va intrebati ce e asa de deosebit. Pai este. Corneliu M. Popescu avea doar 19 ani cand moartea s-a gandit la el. Era un licean indragostit de versurile lui Mihai Eminescu (nici nu vreau sa ma gandesc la ce iubesc liceenii de azi). Din pacate toate visurile lui au fost sterse in 55 de secunde. A murit imbratisandu-si mama pe 4 martie 1977 la ora 21.22.

Dupa aparitia volumului de traduceri in limba engleza, “Mihai Eminescu – Poems”, in 1978, a devenit laureat post-mortem al Premiului Academiei Romane si a fost recunoscut ca cel mai bun traducator al operei eminesciene.

Din 1987, Ion ratiu a initiat premiul acordat pentru traducere de poezie dintr-o limba europeana in engleza in memoria lui Corneliu M. Popescu.  Premiul este organizat de catre Societatea de Poezie din Marea Britanie (The Poetry Society at National Poetry Centre in London), cu sponsorizare din partea Fundatiei Ratiu in colaborare cu British Council.

O, MAMA…O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfintului mormânt
Se scutura salcimii de toamna si de vint,
Se bat încet din ramuri, ingina glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.Când voi muri, iubito, la crestet să nu-mi plingi;
Din teiul sfânt si dulce o ramura sã fringi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sã cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormintul meu…
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.Iar daca impreuna va fi ca sã murim,
Sã nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormintul sã ni-l sape la margine de râu,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sinul meu…
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

1880, 1 aprilie

Mihai Eminescu

 O, MOTHER…O mother, darling mother, lost in time’s formless haze
Amidst the leaves sweet rustle you call my name always;
Amidst their fluttering murmur above your sacred grave
I hear you softly whisper when ever the branches wave;
While o’er your tomb the willows their autumn raiment heap…
For ever wave the branches, and you for ever sleep.When I shall die, beloved, do not beside me mourn,
But break a branch of blossom that does the lime adorn,
And take it very softly, and plant it at my head;
I’ll feel its shadow growing as on the soil it’s shed,
And watered by the tears that you for sorrow weep…
For ever grow that shadow, and I for ever sleep.And should it be together that we shall die one day,
They shall not in some cemetery our separate bodies lay,
But let them dig a grave near where the river flows
And in a single coffin them both together close;
That I to time eternal my love beside me keep…
For ever wail the water, and we for ever sleep.

Translated by

Corneliu M. Popescu

Corneliu M. Popescu (n. 1958, Bucuresti  – d. 4 martie 1977) cel mai bun traducator al lui MIHAI EMINESCU

Pasiune pentru film

Injur eu feisbucu asta ca nu mai arata asa cum vreau, dar inca ma distreaza. Azi dimineata cineva a postat un filmulet. M-am distrat copios, asa ca-l dau si eu mai departe.

P.S. e o reclama, dar mi se pare geniala 🙂

Faces & Signs

Lume lume, ia aminte si apropie-te!!! Cel mai mare eveniment cultural din Calarasi din ultima suta de ani!!! Primul spectacol de Jazz  din urbea noastra prafuita. Lasand gluma la o parte,  asa a si fost.

Dar sa incepem cu inceputul. (Când zicem dar 64, zicem plebicist, când zicem plebicist, zicem 64… 🙂 il stiti, Farfuridi). Primesc eu un mesagiu pe feisbuc cum ca daca vreau o invitatie free la un concert slesh vernisaj. Hm, pai cum sa nu, free imi place. Si iau eu in serios treaba si citesc. In data de … la ora de … va avea loc vernisajul expozitiei CHIPURI SI SEMNE, urmat de un concert EXTRAORDINAR, NEMAIVAZUT de Jazz!!!

Pictura si muzica buna, orcand! Plus ca si gratis. OMFG!!! asta e de mine. Sa nu se mai planga lumea ca la noi in oras nu se intampla nimic. Pictorul, Ion Salisteanu (nu e calarasan, e ploiestean), trecut in nefiinta la inceputul anului, are un palmares impresionant. Peste 4000 de lucrari expuse in circa 200 de expozitii. Talentat, ce sa zic, cel putin asa am vazut eu. Concertul de jazz si el e cu poveste. E sustinut de Toma Dimitriu – pian (il stiti de la copiii spun lucruti traznite, cu Iantu) care canta la Calarasi impreuna cu Michael Acker – bas si cu invitatul sau din Australia, Eamon Dilworth – trompeta. Pustiul de 18 ani este nepotul pictorului.

Niciunul dintre jazzmani nu e trecut de 30 de ani, insa talent e cu carul. NU am mai ascultat de mult asa concert. Multa improvizatie cu bun gust. Muzica de calitate. O seara petrecuta cu folos. Au dat si vin la un moment dat. M-am abtinut. Dar m-am premiat cu o vodka dupa. (una poate doua. Absolut 🙂 )

Maine e iar zi mare pentru Calarasi. E plin de sesiuni stiintifice. Sigur ma strecor macar la una dintre ele si poate va povestesc. Cercetatorii sunt baieti de gasca, dar beutori de bere. Ce le-o place frate la amarala aia?

http://www.youtube.com/watch?v=Zuv-9O8mA2E&feature=player_embedded#!