Mare dusmanie …

Bai nene, cand isi baga necuratu coada, asa se intampla. Mi-am pus si eu ca omu civilizat centrala, de. Frumoosss, caald, pantaloni scurti, tricou. Fitze, ce sa zic. Elegant. Adevarat capitalism. Sa nu mai zic de frumusete de dusuri prelungite, fara teama ca se goleste boilerul, fara asteptari interminabile pana se reincalzeste apa … O adevarata nebunie.

Si PAC. De fapt pic. Un pic mic sub centrala, minuscul. Un pic pe zi si atat. (pic de apa, nu PIC care a falimentat si ne-a lasat cu fata in soare fara supermarket). Sa revin. Un picusor. Si ma mananca pe mine in locul ala, stiti voi, sa sun instalatorul autorizat. Nea garantie.

Vine omu in lipsa mea (ca de, mai am si alte trebi). Cris nevinovata il lasa sa umble. Pune un pic de calti sau ce drac s-o pune si gata. Niciun pic. Ca sa zic asa, picless :). (rad, dar nu-mi vine)

Elegant, curat, chiar perfect.

Asta pana azi dimineata cand ma trezesc eu chiaun, sa ma duc ca omu, pe unde se duce omu dimineata. Si aud eu un susur de izvoare. Cristalin. Si din pacate tare cunoscut, ca l-am mai auzit acum ceva ani, de mi-a ajuns apa pana la prize. Mda, ati ghicit. Pic, pic, pic la liber. Adica suvoi. Atata cat imi da si mie Apanova pe teava. Polipropilena, curata de juma de tzol.

Ce sa zic, la 7 dimineata e superb sa stai in patru labe in apa rece si sa lopatezi cu buretele in ligheane apa. Si cand crezi ca ai terminat sa auzi o fleorcaiala superba sub parchet. Cu model de lazi de vinuri, mandria mea (parchetul, nu fleorcaiala).

Asa ca, nu ma plang. Cu centrala am terminat-o pana imi vine pesa, deci fac economie la gaz. Acum ca sa nu-mi ies din mana, si sa ma obosesc ca sa nu ma mai enervez, cred ca dau o runda de scos parchet. Nu de alta, dar nu-mi place cum miroase mucegaiul. Prea puternic pentru gustul meu.

Gust negust, ma mai potolesc si eu ca omu cu in pic de Artanu. Pana acum l-am ascultat de vreo 10 ori. Ajuta.

si inca una, de la Ghiuri Pascu.



Poemele nebuniei – part one

Nebunul nu este omul care si-a pierdut ratiunea; nebunul este cel care a pierdut totul, in afara de ratiune.

Gilbert Keith Chesterton

I (unu)

 Noi am pierdut legatura cu trecutul,

Noi alergam sa prindem clipa netraita.

Sa ne-mbatam cu noul, cu-absolutul.

Dar noi nu cautam trecutul.

De l-am gasi am plange toti,

Caci el ne este viitor,

Trecutul …

****

 II (doi)

 De vrei sa fugi de soarta harazita,

Te amagesti desigur,

Caci de ea,

Nu poti sa scapi,

Ea-ti este umbra.

Si nu te bucura,

In zilele cu nori, nu te-a pierdut.

Ea s-a urcat pe tine,

Si s-a prins,

C-o cange inrosita-n focul,

Ce te asteapta,

Fara graba,

Pururea nestins.

****

 III (trei)

 Spre cer, nu se mai duce nimeni.

Caci noi am vandut cheia.

Pentru o clipa de ragaz pe lume,

N-am vrut sa trecem poarta

spre extaz.

Acum El a plecat.

Si nu mai vine.

El ne-a aratat intrarea,

Dar noi am ras,

Si L-am crucificat.

Acum noi plangem,

Si-L chemam pe cel plecat.

****

 IV (patru)

 Pentru mine destinul,

 S-a nascut o data cu moartea puritatii.

O data cu recunoasterea minciunii,

Pentru a ne impiedica sa mintim.

Sa ne mintim pe noi si altii,

Sa ne strigam cu ura adevaruri masluite.

Cuvinte imbibate in namol

Ce improasca-n jururi,

si ne-nghite …

Pe noi …pe toti …in grup.

****

 V (cinci)

 Nu exista loc pentru fericire.

Ea a fugit de noi o data cu-nceputul.

O data cu Pandora,

Ea a fugit.

A crezut ca e libera

Sa se aseze unde vrea.

Dar noi am gonit-o,

Nu am recunoscut-o.

Ura era prea puternica in noi.

Nu o puteam primi.

Era o fugara.

Era interzis sa primesti in casa

Fugarii …

Dar ne-a ramas speranta,

Fata Morgana deghizata.

Sa ne-amagim atunci,

Sa ne-amagim …

****

 VI (sase)

 Prin noi curge elementul distructiv.

Noi ne-nbatam in fiecare zi cu el.

si ne place …

Doamne, ce ne place …

Noi il simtim intaritor,

Dar este otrava.

 Otrava data cu lingurita

De fiara din noi.

Ea rade …

Si ne adapa zilnic.

****

 VII (sapte)

 Pentru ce ne agatam,

Cu furie, cu disperare,

De viata ?

Ea ne da numai deziluzii.

Aripa ei e noapte,

Moartea e zi.

Ea e trairea necunoscuta,

Ne atrage.

Dar o respingem zi de zi.

De ce nu renuntam ?

De ce nu ne scaldam in lumina …

In necunoscut.

Poate e frumos,

Poate e totul.

Poate …

Cei ce au curajul

Sunt huliti …

****

 VIII (opt)

 Lumina ?

Inceputul tuturor scamatoriilor.

Ea ne arata totul masluit.

Imbraca totul in mister nedefinit.

Fara de ea am vedea ,

Adevarata fata a lucrurilor.

Am descoperi taina …

Taina scamatoriei primordiale.

****

Dmitri Amacos

continuarea aici

P.S. “Poemele nebuniei” este un ciclu de XXII de poezii. Si acest ciclu a fost scris tot prin tineretile mele zbuciumate. O mare parte din ele au fost scrise in mansarda, in perioada studentiei boeme. Ca si celelalte poezii ele sunt doar numerotate pentru ca niciodata nu am considerat ca o poezie ar trebui sa poarte un nume.

P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, tot din studentie. Pe atunci preferam sa le semnez asa. Am hotarat sa pastrez semnatura pentru ca daca atunci am hotarat sa le semnez asa, asa sa ramana.



Cu viata spre moarte calcand …

Nu am mai scris de multisor din lipsa de spirit si timp. Ce m-a convins sa scriu azi e un articol din Gandul, care prezinta „Experienta traumatizanta la un botez: bebelus in „soc apneic” dupa ce este scufundat in cristelnita„.

Da domnule, de fiecare data cand am asistat la cate un botez am observat cat de barbar este acest procedeu de a scufunda copilul in cazanul ala cu apa. Ce nu inteleg eu este cum de mamele care de obicei sunt ca niste vulturi ce planeaza in jurul odorasului lor, in biserica privesc placide cum copilul plange si se contorsioneaza in halul ala, doar pentru ca o mamaie le-a explicat ca asa e mersul lucrurilor si ca nimic nu se poate intampla.

„Se auzea doar preotul care ne cerea sa avem incredere in Dumnezeu, ca Filip o sa-si revina, dar clipele alea au fost cumplite” – povesteste o mama in gandul.

Da, sunt de acord in principiu sa am incredere in Dumnezeu, dar in preot nu.  Errare humanum est – zice Seneca, insa nu cred ca cineva vrea sa asiste la o eroare in acest caz. Toata lumea te asigura ca este imposibil sa se intample asta. Don’t worry there is no sugar. 

Taicamiu are o vorba „prostii cred, desteptii cerceteaza” si mare dreptate are. Au dreptate babele noastre, la noi nu a murit nimeni (inca). Insa, peste Prut da. UPS!!! In 2010 in copil a murit prin asfixie mecanica prin inec. Preotul sustine ca e nevinovat. Da, siiigur. Cred ca a fost mana celui nenumit.

Deci fratilor, traim in secolul XXI. Eu cred ca se poate foarte bine sa ii pui si o mana de apa in cap. Dar asa nu si-ar mai manifesta nimeni pornirile sadice.

La dracu!!!

Later update.

Atasez o poza bestiala gasita de Bobu pe Facebook.



Ce nu-mi aduce inspiratia, imi aduce netul!!!

Azi dimineata imi citeam alene mailurile. Pozuri, filmulete, tone de spam, ca la cate sunt, unele mai si scapa de filtre. Mai apare si cate o factura, ca astea sunt mai rele ca spamul si un email (dar nu de cratitza) super haios. Il copiez mai jos pentru distractie sau nedistractie :). Depinde de nevasta acum 🙂

„Un tip neînsurat îl invidiază pe unul însurat fiindcă îşi închipuie că acesta din urmă are oricând ce mânca şi cu cine face sex. La rândul lui, tipul însurat îl invidiază pe burlac exact pentru aceleaşi lucruri.

De la apariţia căsătoriei încoace, bărbatul însurat şi cel neînsurat s-au invidiat reciproc, pentru că fiecare are impresia ca celălalt trăieşte ca un sultan într-un paradis sexual şi gastronomic unde efortul maxim ca să obţii ceva e să baţi din palme. Dacă-i întrebi pe dobitoci, amândoi ar face schimb de locuri.

De fapt, viaţa lor e cam la fel. Tipul neînsurat îşi face o listă de cumpărături, se urcă în maşină şi se duce la hipermarket să-şi ia ceva de mâncare. Tot acolo ajunge şi tipul însurat, tot singur, şi tot cu lista după el – a găsit-o dimineaţă pe frigider, lângă post-it-ul cu: „Iubi, du-te tu la Carrefour, azi e întâlnirea aia cu clientul. Ţi-am lăsat lista pe frigider. Pupi. PS: Să nu uiţi de şerveţelele demachiante că nu mai am. Ambalajul e pe maşina de spălat, ia-l cu tine, sigur nu ţii minte de care”.

Practic, dacă ăla însurat n-are copii, n-ai cum să-i deosebeşti la hipermarket. Iar starea civilă nu contează deloc nici mai încolo, oricum ăla care va mânca ceva bun în seara aia va fi ăla dintre ei care ştie să gătească.

În ce priveşte femeile, lucrurile stau cam la fel.

Să-l luăm, de pildă, pe tipul neînsurat: ăsta de regulă e un pretenţios şi face nazuri de parcă ar fi cel puţin Brad Pitt (sau Titus Steel, pentru cinefilii mai rafinaţi). În schimb, bărbatul însurat găseşte absolut superbă orice femeie care nu e nevastă-sa şi ar agăţa-o şi pe femeia cu barbă dacă ar putea scăpa puţin de-acasă. Până la coadă, rezultatul e cam acelaşi: nici unul dintre ei nu are parte de prea multe femei.

Singura diferenţă aici e că ăla neînsurat ar face sex cu nevasta ăluia însurat, în timp ce ultimul nu.

Rezultatul e dărâmător pentru femeie: practic, nici unul nu face sex cu ea!

Momentul în care cei doi seamănă cel mai mult e sâmbătă seara, atunci se simt exact la fel.

Ăla neînsurat ar face sex, dar n-are cu cine. Sau are, dar e sub Claudia Schiffer şi nu merită deranjul, că trebuie să-ţi faci duş, să găseşti un tricou curat şi îţi mai pierzi şi locul de parcare până vii înapoi.

Şi ăla însurat ar face sex, dar nici el n-are cu cine. Sau are, dar nu poate pleca de-acasă…”

Sura: Marele si infinitul internet via imieil.



Franturi – part one

Poetii nu se rusineaza de propriile experiente. Ei profita de ele.

Friedrich Nietzsche

Am doar un gand acum, sa scriu. Sa scriu, sa scriu. Ca-s inca viu. Sa scriu de viu, sa scriu … Sa scriu!!!

Cosmin Meleacă

 I (unu)

 Aruncarea cuvintelor intr-o oaza de lumina,

Ne sfarma, ne ucide.

Puritatea trairilor,

Ne lasa gustul amar.

Pe buze.

Ne rupe. Si ne alunga.

Cum se poate sa fim fericiti ?

De ce sa fim fericiti ?

Pentru ce ?

Lumea asta,

Nu are, nu mai are nevoie de iubire.

De noi.

De ce ?

Am tradat-o !

Cum de-am putut s-o sfidam ?

Caci noi acum,

Am rupt noi jugul,

Si am plecat.

Si ne-am unit.

Pericol !!!

lumea striga…

S-au adunat !

Nu-i lasati !

Pericol !!!

lumea stiga !

Luati-i dupa noi.

Ce faceti voi !

 Nebunilor !

S-au unit !

Acuma !

Nebunilor !

Nu mai e loc de iubire, de fericire.

uitati-va la voi …

Uitati-va la noi !

Vedeti !

Suntem reali.

Noi suntem maine.

Ce faceti voi !

Ce cautati ?

Ce ? Sunteti magi ?

Aduceti voi trecutul ?

Ce-aveti cu El ?

E trist !

Romeo ! Julieta !

Alti nebuni !

Fugiti de-aici, voi, dispareti !

Aduceti lanturi, ferecati-i !

Pe fiecare intr-un alt colt.

luati-le iubirea, fericirea, visarea…

Pericol !!!

Ei natangii.

Na pervertesc copiii.

Ce netoti !

Ucideti-i cu pietre, nu-i lasati…

****

 II (doi)

 Timpul.

de cand este el in noi ?

De cand suntem noi in el ?

Hai sa ne rupem, sa fugim.

 Sa ne ascundem noi de el.

Eu vreau, si poate noi,

Sa-l aruncam noi vrem.

Sa fim asa, c-acum.

Noi vrem sa fim asa,

C-acum.

Nu vrem sa vina ziua

 cea de maine,

O uram.

caci suntem noi,

Si nimenea pe langa,

Nu-i sa ne-alunge.

Sa ne trezeasca, sa ne franga,

Sa ne ucida clipa de acum.

Sa ne explice ca mai e si maine,

nu vrem sa stim.

nu vrem sa fim.

Noi suntem azi, nu suntem maine.

Acuma-i tot, maine nimic.

Si tristi, si fericiti,

Noi suntem.

Dar suntem noi.

si nu e nimeni, sa ne-alunge.

*****

III (trei)

 Te simt cum treci ,

prin noaptea chioara.

Si treci razand,

Prin fata casei mele.

Dar nu te mai opresti,

Gnu te opresti nicicand,

Caci tu nu esti decat

in gandurile mele.

Un gand ciudat ,

de luna plina,

ce-si bate joc de visurile mele.

****

Dmitri Amacos

 

P.S. In  “Franturi” se vor aduna poeziile care inca nu si-au gasit locul in niciun „ciclu” Si ele au fost scrise tot in perioada de studentie, long time ago. Acum a venit vremea sa iasa la iveala. In timp, or sa mai apara si altele si de ce nu, poate chiar noi”

P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, dar tot eu sunt :D Am hotarat sa pastrez semnatura de atunci pentru a diferentia scrierile vechi de posibilile nebunii noi.

Dimineata pe racoare!

Deci, (ce-mi place cand incep cu concluzia 🙂 ), vine frigul fratilor!!! Asa ca m-am gandit sa le ofer tuturor celor anchilozati un antrenament „pentru de dimineata”. Si pentru ca 1000 de cuvinte nu reusesc sa descrie ce face fata aia cu corpul ei, bag filmul. Motor!!!

http://www.youtube.com/watch?v=pm0v7Q5WcZY&feature=feedlik