Noua degete jumate :) Muhaha Ha Ha!!!

Cine a inventat dictonul „munca l-a facut pe om” cred ca avea probleme mari cu capul, sau era inginer. Munca e cea mai periculoasa treaba din lumea asta. Si nici macar nu este adevarat ca iti stimuleaza inteligenta. Nu, clar nu! Daca as fi fost mai inteligent m-as fi dus azi la pescuit si nu mi-as fi pus degetul in fata unui cutter ascutit. Daca m-as fi dus la peste as fi stat acum relaxat pe canapea si nu mi-as fi perdut o ora din viata pe la urgente.

Ah, camera de garda din Calarasi e ceva like Stairway to Heaven. Adica medicul de garda vine abia dupa ce te-ai racit. Daca ii pot multumi cuiva de acolo, aceea este asistenta care s-a ocupat de mine. Medicul a venit peste o jumatate de ora. Cica avea o conversatie telefonica importanta. WTF Larry?!? Esti medic de garda! A coborat abia dupa ce a fost sunat a treia oara. Saraca asistenta ii tot explica cuiva ca are o plaga taiata si o entorsa. Plaga taiata frate!!! Probabil ca ar fi trebuit sa am mai multe.

Si sa nu mai spun ca atunci cand a coborat a fost foooarte interesat de mine. Aproape mi-a zmuls bandajul de pe mana, s-a uitat cu o jumatate de ochi la rana, m-a bandajat asa, sa fie bandajat, si mi-a zis sa vin  maine la el la cabinet sa-mi schimbe bandajul. Cucu se mai duce! A, am uitat sa va spun, era medic plastician. L-a durut la zece metri de spate ca degetul meu statea stramb. Si cum sa va explic, degetul (policele) e taiat dintr-o parte pana aproape in partea cealalta.  Nu e o taietura superficiala, adica aproape un centrimetru din deget atarna. Daca ar fi fost asa nu m-as fi dus ca tampitul la urgente.

Asa ca fratilor, a venit vremea sa luam lectii de prim ajutor si sa ne amenajam un punct de prim ajutor acasa. Asa o sa avem mai multe sanse sa traim in caz ca se mai intampla cate o boacana.

Si apropo, stie cineva unde sunt toti medicii tineri? Tot respectul pentru medicii buni si dedicati, dar in momentul in care se indreapta spre tine un medic atat de scarbit de viata, parca iti vine sa te duci dracu pe campii.

Hai buna seara!!!



Casual Bolero by Ravel

Mereu am fost atras de lucrurile spontane, ah-hoc, sau oricum ati vrea sa le spuneti. In povestea de acum este vorba despre actiunile gen flash mob. Pentru cei care le pregatesc, nu e ceva spontan, insa pentru privitori este o bucurie a sufletului. Ia poftiti la un pahar cu apa si o dulceata si priviti la flash mobul din Gara centrala din Copenhaga. Doamnelor si domnilor, va prezint prin amabilitatea scamatorului Youtube, Filarmonica din Copenhaga cu maestrul pus pe sotii,  Jesper Nordin. Bolero de Ravel! Maesto, muzica!!!



Jazz-o-cow

Cum le potriveste el ‘Mnezeu dragutul si ne lasa pe noi sa-i zicem coincidenta. Azi, la vreo ora si ceva dupa expirarea timpului legal de lucru al bugetarilor, primesc o vizita a unui prieten. Cam scump la vedere dupa parerea mea, dar e bine si asa decat nimic. Si din vorba in vorba am ajuns la un subiect simpatic. JAZZ-ul si Calarasul. Ceva gen baba si mitraliera. Consatenii mei se plang ca nu exista viata culturala in urbea noastra mica si prafuita, insa, atunci cand apare o oportunitate, brusc toti isi aduc aminte ca si-au uitat laptele pe foc si nu pot ramane. Probabil ca asa e trendy, sa te plangi!?!

Si acum ajung la coincidenta. Dupa ce pleaca domnu prietenu pe la casa lui, deschid si eu mail-ul, ca omul care a stat 2 ore departe de computador si ce vad? Un mail :), ca doar nu vad un dinozaur 🙂 Iar in mail, una bucata link spre youtube cu ….

He, He, He!!! Observati cat de fascinate sunt vacile de JAZZ?. Acum am inteles, nu oamenii sunt de vina, muzica e.  Jazzul e pentru vaci. DOHHHH!!!



Sifoaneeeee!!!

fetele mele 🙂

Vreau sa va spun ca acum in epoca aifoanelor si altor minunatii am reusit si eu sa ma aliniez trendului. Nu mai incap in piele de mandrie. (si sa nu aud comentarii ca de fapt nu mai incap in piele din cauza tesutului adipos, ca fac urat! 🙂 )

Adica, am achizitionat de pe marginea drumului doua bucati sifoane. Da, da. Sifoane. Dinalea comuniste. Toata viata am visat sa am si eu sifonul meu elegant. Si acum, am DOUA!!! Nici nu pot sa mai vorbesc de emotie, doua sifoane, mari cu protectie de plasa. Imi strivesc o lacrima in coltul ochiului.Nici acum nu imi vine sa cred ca a existat cineva atat de inconstient sa abandoneze astfel de bijuterii. Oricum, eu ii multumesc. Le-am adoptat si le-am dat si nume. Nu le spun ca sa nu le strigati si sa fuga de acasa.

Cei care au dat drumul la televizoare prin perioada cand nu exista decat telejurnalul isi aduc foarte bine aminte de simbolul national. Nu, nu secera si ciocanul. Sifonul! Non stop vedeai cate un copil grabindu-se cu cate o plasa zgomotoasa spre sifonarie.

Acum nimeni nu mai bea sifon. Insa, eu imi scot palaria, sapca, fesul si tichia in fata lui Joseph Priesley care prin 1772 s-a saturat de apa plata cu lamaie si a infipt o tzara de dioxid de de carbon intr-o sticla de apa „chioara”.  Si s-a apucat sa faca sprit! 🙂

In incheiere pun si o poza cu neste verisoare de ale lor, pe care le-as primi in gazda. (batranele de prin 1896; 1890 si 1960)

Sunt fericit, Bing – Bang!

Sursa pozei sifoanelor de epoca: Colonel Blink



Jocul balatrucilor grezosi

Printre ciudateniile pe care le tot aduc in casa si nevasta le scoate pe furis afara 🙂 am salvat doi dorobanti. Da, dorobanti. Domnii dorobanti sunt cam balatruci :). In buletinul lor scrie ca de fapt sunt de etnie trovanta. Iar astora care nu le place sa se dea mari le spun concretiuni grezoare (nu grețoase 🙂 )

Hai ca pana cum am reusit sa ne intelegem. (Muhaha ha ha!!!)

Unii mai nerabdatori or sa inceapa sa bata din picioare si sa mormaie in surdina ca nu mai intra in viata lor aici. Adica am scris 500 de caractere si nu am spus nimic. Ba am spus si o sa mai spun.

Hai ca va dau de-nteles.

Balatrucii astia sunt de fapt aglomerari de nodule sferice sau cu forma neregulata formate din roci sedimentare.

Pai zi asa ma nene!!! (or sa comenteze ultimii ramasi cu ochii in pagina. Iar ne aburesti cu bolovanii tai grețosi, pardon, grezosi)

Pe bune ca nu e abureala. Sunt fenomenale.Si ca sa nu mai va inebunesc, va pun pe tava si etimologia lor. Uzual (stiintific) se foloseste termenul de concretiune grezoasa. Unii cercetatori prefera termenul de trovant. In popor sunt numite balatruci sau dorobanti.

De ce o tot tin eu ca sunt superbe. Ei bine, pentru ca natura, in ingeniozitatea ei a creat aceste “statuete” de o varietate impresionanta, unele imbracand forme zoomorfe sau antropomorfe, atfel reusind sa-l bata pana si pe marele Brancusi. Chiar exista voci care soptesc ca de fapt Brancusi s-a inspitat din aceste opere minunate ale naturii. Posibil, mai ales ca la Costesti, care e destul de aproape de Hobita, satul natal al maestrului este o mare aglomerare de concretiuni grezoase.

Umbla vorba ca cercetatorii astia nu ar sti nimic, si ca degeaba ii dau ei cu aglomerari de nisip cimentat cu carbonat de calciu si ca varietatea formelor este data de valoarea factorilor si elementelor mediului de concretionare. NȚ, abureala …

… Pe inserat, cand dispar aparatele foto purtate de tropaitori spre cabane cu ciorbe si friptane, pietrele se aduna la sfat de taina. Poarta in burta oua de dinozaur si sunt incarcate de o energie mai pozitiva decat plusul de la baterie. Daca te uiti mai atent reusesti sa vezi balaurii adormiti in stanca. Nu te lasa pacalit de formele lor domoale, ei doar asteapta un semnal de taina si atunci se vor descolaci si isi vor arata forma lor de grozavie. (cred ca am vazut prea multe filme:) )

Ce sa spun, spusul ca spusul, dar o calatorie pe dealul Feleacui sau pe la Costesti iti poate scoate in cale „a statue made by Nature”. Calatorule, nu o distruge, minunea din mana ta nu are decat 10 – 13 M.a. vechime si vine tocmai din sarmatian.

Daca nu iti plac plimbarile in natura le mai poti admira la Muzeul de Stiinte Naturale din Bistrita sau in Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor Costesti.

 

Terță

I (unu)

Acuma zilele,

Sunt toate iara fara noima.

Ma-ti parasit din nou,

Infricosati.

Caci ati vazut ca nu-s ca voi,

Ca n-am a voastra forma,

Ca eu traiesc o viata ,

Ce-o credeti voi fara noima.

De ce sunt trist atunci ?

De ce disper ?

Nu vreau sa fiu ca voi !

Nu vreau sa pier !

La voi uitarea e o forma,

Un mod de viata,

Fara de mister.

Nu vreti sa stiti nimica,

Nu-ntrebati.

E prea frumoasa asta viata,

Fara noima.

Ce rost mai are-atunci,

Sa va-ntrebati …

Nebuni, va ziceti voi,

Au fost si-n alte timpuri,

Ce rost mai are-atunci

Sa-i ascultati.

Caci ei nu spun nimic.

S-o credeti voi !!!…

Sunt trist, si mandru,

Sunt singur si rebel.

Nu vreau ca voi,

Sa-mi dati a voastra forma.

Nu vreau sa fiu ca voi,

Nicicand.!

****

 II (doi)

 Si iata zilele,

Si-au rupt fagasul,

Si iata zilele s-au contopit.

Nu-si mai au noptile

Misterul,

Caci eu m-am prins,

Si m-am zidit.

Nu-si mai au rostul vorbele

Din mine.

Nu-si mai au rost nici visele,

Nimic.

Mi-am rupt de tot,

Mi-am scos din mine,

Eu,…

Asta foame,

Dorinta de-a fi fericit.

De ce-am crezut ,

Ca asta forma-i mai presus de toate ?

M-am amagit, m-am plafonat.

Dispari din mine,

Forma fara noima !!

Si-acum sunt eu,

Eu !!!

Cel adevarat.

Sunt cel ce umbla

zile-ntregi,

ce cauta misterul.

Megaloman in vise,

Si-ncercari.

Sunt eu,

Sunt misticul,

Fanaticul ce crede,

Ca fericirea-i un temei

Cam fara rost.

Sunt poate cam nebun.

Sunt…, poate…

Dar stiu acum

ca pentru mine,

Nu-si are rostul,

Banala viata de pe strazi.

****

 III (trei)

 M-am pus la sfat,

Eu cu batranii.

De fapt eu doar ascult.

Ce vor sa spuna ei ?

De ce nu le-nteleg discursul ?

Sunt oare eu prea tanar ?

Prea necopt ?

Caci ei spun vorbe mari,

Ce seamana cu adevarul.

Il cauta si ei de fapt.

Sunt insa mai aproape decat mine.

O spune parul alb din cap.

Nu au trait degeaba ei pe lume,

S-au chinuit la randul lor,

Ca mine.

Dar n-au ajuns de fapt,

Nici ei la un liman.

Si-acum s-au strans

In cerc la sfat.

sunt tristi. Ii vad.

caci stiu ca-n asta lume,

Nu mai au mult de stat.

Si n-au aflat ei adevarul,

dar insa-acum ce rost mai are …

Ce pacat.

Ma vad si eu ca ei,

Batranul visator,

Ce-acuma rade.

Sunt constient ca n-am sa stiu

Nici eu mai mult,

De fapt.

****

Dimitri Amacos

Pentru ca manuscrisele mele, daca le pot spune asa, sunt sub un maldar de carti, se pare ca Terță este ultimul ciclu de poeme pe care il public. Daca timpul sau inspiratia se v-or hotara sa mai scuture din mine diverse cuvinte ce se v-or pune cap la cap, atunci o sa mai public. Pana acum nu a aruncat nimeni cu rosii in mine, drept pentru care multumesc.

Cosmin Meleacă

 

P.S. “Terță” este un ciclu scurt de III de poezii. Si acest ciclu a fost scris tot prin tineretile mele zbuciumate. O mare parte din ele au fost scrise in mansarda, in perioada studentiei boeme. Ca si celelalte poezii ele sunt doar numerotate pentru ca niciodata nu am considerat ca o poezie ar trebui sa poarte un nume.

P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, tot din studentie. Pe atunci preferam sa le semnez asa. Am hotarat sa pastrez semnatura pentru ca daca atunci am hotarat sa le semnez asa, asa sa ramana.