Nu-mi place să dau titluri apocaliptice, dar cam ăsta este adevărul. După o perioadă în care Dunărea ne-a oferit un spectacol alb, încremenit, a venit vremea ca ea să ne arate ce putere are. Așa că s-a hotărât să spargă aceast scut ce o acoperea și să facă ordine în matca ei. Din păcate în calea ei s-au așezat diverse utilaje navale, ca să zic așa, iar ea nu e într-o perioadă politicoasă. Drept pentru care a început să ia cu ea absolut tot ce îi împiedică curgerea. Adică, bărci, barje, pontoane, vapoare și multe alte obiecte ce își aveau sălașul pe malul ei. Partea proastă e că abia a început. Acum doar ne arată că poate. Probabil că abia în vreo două zile o să dezlănțuie urgia. Imaginile nu reușesc să descrie ceea ce am văzut. Par chiar prea calme. Dar din păcate nu prea sunt. Dar asta e. Natura își vede de ale ei. Noi stăm în calea ei, nu ea în calea noastră. Așa că noi doar contemplăm.
Las mai jos un filmuleț și vreo două poze. Promit că o să fac și un album foto. Am câteva poze nemaipomenite.
la bună vedere!
Am avut la dispoziție un aparat foto care știe să facă panoramare. Așa că atașez două panorame.
