Nu-mi place să dau titluri apocaliptice, dar cam ăsta este adevărul. După o perioadă în care Dunărea ne-a oferit un spectacol alb, încremenit, a venit vremea ca ea să ne arate ce putere are. Așa că s-a hotărât să spargă aceast scut ce o acoperea și să facă ordine în matca ei. Din păcate în calea ei s-au așezat diverse utilaje navale, ca să zic așa, iar ea nu e într-o perioadă politicoasă. Drept pentru care a început să ia cu ea absolut tot ce îi împiedică curgerea. Adică, bărci, barje, pontoane, vapoare și multe alte obiecte ce își aveau sălașul pe malul ei. Partea proastă e că abia a început. Acum doar ne arată că poate. Probabil că abia în vreo două zile o să dezlănțuie urgia. Imaginile nu reușesc să descrie ceea ce am văzut. Par chiar prea calme. Dar din păcate nu prea sunt. Dar asta e. Natura își vede de ale ei. Noi stăm în calea ei, nu ea în calea noastră. Așa că noi doar contemplăm.
Las mai jos un filmuleț și vreo două poze. Promit că o să fac și un album foto. Am câteva poze nemaipomenite.
la bună vedere!
Am avut la dispoziție un aparat foto care știe să facă panoramare. Așa că atașez două panorame.
Săptămâna trecută am postat un filmuleț cu brațul Borcea înghețat tun. Sincer nu-mi aduc aminte să fi văzut vreodată Borcea înghețată. Imaginea ei nemișcată e superbă. Dar nu m-am mulțumit doar cu imaginea brațului Borcea, m-am îmbarcat în mașină împreună cu un prieten și cu aparatul foto transformat ad-hoc în cameră de filmat. Direcția, Dunărea la punctul de trecere Chiciu. Heei, fuse Borcea frumoasă, dar Dunărea era chiar maiestuasă. Un deșert alb. Gheață peste gheață. Nemișcare.
În rest, ce să spun, viața își vede de cursul ei și nu se sinchisește de un pic de nemișcare. Chiar profită de ea. În cîteva zeci de minute am văzut doi cormorani care vînau într-un ochi de apă , un cîrd de lebede și multe alte păsări. Dacă Florin o să fie băiat de gașcă, poate îmi dă voie să postez căteva poze cu un cormoran care a avut noroc la pescuit :).
Las filmulețul să vorbească. L-am prelucrat un pic, pentru plăcerea ochiului.
Și mai pun în final și câteva poze cu brațul Borcea la Podul patru, plus doi draci de căței transformați în foci :).
Începând de azi, începe triunghiul inghinal al morții portofelelor și răbdării bărbătești. Doliul începe cu Balentine’s day si durează până la Paști. De ce până atunci, pentru că amărâții care uită de triunghiul de forță, Valerică – 1 martie – 8 martie, o îmbulinează și reușesc să-și spele păcatele cu mielul de paști, transformat în mieluț de pluș cu decorațiune în formă de inel, ineluș de aur :).
Bucuria mea cea mai mare e că s-a milostivit Domnu de noi și a dat cu zăpadă cât să nu văd tone de tarabe pline de inimioare și ursuleți. Oricum, toată stima pentru domnii de la marketing și PR care au reușit să se folosească de mostenirea genetică a doamnelor. Cum adică? Foarte frumos și elegant. Se folosesc de ursuleții rotunjori cu cap mare care trezesc instinctul matern și reușesc să moaie până și inima sirenelor din port :)). Și ele săracele sunt din oțel.
Dar nervii noștrii? Din ce mama măsii sunt? Bleah. Acest Valerică e cel mai înspăimântător sfânt posibil. Când il vezi prima dată îl iei în râs. Armură roz cu fundițe, scut din cutie de ciocolată sub formă de inimioară, iar pe post de sabie … un rozaliu ursuleț din pluș. Pare așa … mai ca în titlu 🙂 Dar să te ții vere când începe să șarjeze cu mister bear. Aici se strică șmecheria. Ursulache urlă cuvinte de amor în șase limbi internaționale. Toate cu accent chinezesc. ochii lui rotunzi luminează satanic … și dacă e varianta scumpă se scapă pe el ciocolată caldă. Iar domnul V. nu a știut că e ză master of bears și nu i-a cumpărat pampers. OMFG!!!
Distonocalm fraților … și … G o o s f r a b a*
Până la distonocalm, ascultați cu încredere ”Violent Revolution”. Kreator fraților. E un fel de scut anti Valerică sau Dragobete, că și ăla o să vină să ne frece. Dar mai puțin, că nu are PR așa de bun, ce vreți, țăran mai de la noi. Hai să pun și un link din Youtube, că încă nu s-a desființat 🙂 sterge orice rozism din unitatea centrală.
P.S. Goosfraba este un cuvânt folosit de inuiți pentru a calma copiii. Dar, este și un cuvânt folosit de ei atunci când fac sex. 🙂
Tot stau și mă minunez de fiecare dată când îmi mai arunc câte un ochi pe la emisiunile de știri. Toată lumea vorbește numai în coduri. Absolut toți sunt specialiști în coduri. ”Vine codul galben, ba nuuuu ala portocaliuuuu … să mergem să rupem în două magazinul din colț ….!!!!” Și jap căte o melodie din Titanic, așa ca să ințelegem cât de groaznic o să fie. Plus slow motion la greu :). Ala e preferatul meu. Orice lucru normal, redat cu încetinitorul și cu o melodie apocaliptică pe fundal devine grozăvie. Iadul pe pământ.
Așa că mi am mai suportat și am scotocit un pic că să văd ce reprezintă de fapt aceste coduri meteo care ne-au acaparat. Priviți și memorați, cu șiință la teveu să vă uitați:
Codurile avertizărilor meteo
Codul verde înseamnă că nu se prognozează fenomene meteorologice periculoase, vremea având un aspect general normal.
Codul galben semnifică fenomene meteo obișnuite pentru zona respectivă dar care temporar pot deveni periculoase pentru anumite activități și se recomandă urmarirea periodică a evolutiei fenomenelor meteo pentru detalii cu privire la intensitatea fenomenelor in zilele urmatoare.
Codul portocaliu avertizează asupra unor fenomene meteo de intensitate mare, cu vânt, ninsori abundente, sai ploi însoțite de descarcări electrice, care pot provoca viituri pe râurile mici, sau în cazul ninsorii asociate cu vânt puternic pot provoca întreruperi ale curentului electric, acoperișurile pot fi avariate, se pot rupe crengi și chiar copaci, iar circulația poate fi perturbată sau chiar blocată.
Codul roșu se referă la fenomene meteorologice periculoase de intensitate foarte mare, vânt, ploi abundente și descarcari electrice, viscole, ce pot provoca întreruperi de electricitate şi de comunicaţii pe termen lung, se pot produce pagube importante atât în zonele locuite, cât şi în cele agricole, mai ales în zonele împădurite, iar circulaţia – atât pe şosele, cât şi pe calea ferată – poate deveni dificilă pe zone extinse.
Cam astea au fost codoasele. Eu mi-am făcut datoria civică de cetățean. Recunosc că definițiile nu îmi aparțin, le-am compilat din căutarile de pe net. O să mai pun în încheiere un filmuleț cu celebrul viscol din 1954, viscol cu care ne amenință știriștii. Am citit pe undeva că și inchiziția îți arăta în prima fază sculele. Dacă nu erai impresionat și vărsai tot, începeau să le folosească. Îți arată imaginile și pe urmă îți dau cu codul peste unghii. 🙂 ”Inghite vere, că dacă nu, așa o să ajungi!!!”
Și ca să nu uit. Filmulețul este luat de pe Youtube. Dacă maeștrii păpușari nu pun capăt mizeriei numite ACTA, pa filmulețe. Și probabil că și pa Blogul lui Meleacă.
Acum vreo lună, făceam mișto de iarna care se lăsa așteptată și puneam colinde ”punjabi style” în speranța că ne trimite iarna și nouă vreo două camioane de zăpadă. Degeaba mă sfătuia Mihail să nu enervez iarna … Eu o țineam pe a mea. Muhahahaha!!!
Și … Ei bine, Surprize – Surprize!!!
Doar că în locul zânei surprizelor siropoase veni IARNAAAAA !!! Nu, nu iarna pe uliță. Iarna totală, care vine… vine… calcă totul în picioare … și asterne pod de gheață peste braț. Brațul Borcea binențeles. Așa că făcui și eu un filmuleț așa cum mă pricepui și îl lăsai spre vedere.
The winter is coming
Și dacă tot am început în ritm de poezele să încheiem cu un fragment tare cunoscut și tare drag:
[…]
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum …
După o absență seculară care a durat vreo două săptămâni :), am băgat gaz și am dat iar drumul motoarelor tiparniței din cutia cu maimuțe. 🙂 Așa că: Pe locuri… Fiți gata … Start!!! … Motor … Acțiune!!!!
Stimați cititori, stimate cititoare, îngăduiți-mi să vă fac o confidență. Am o nouă dragoste, Iubesc vinul. 🙂 * Nu degeaba cânta Maria Tănase ”Bun îi vinul, mie-mi place …” așa cum nici Păstorel Teodoreanu nu mințea când spunea că ”Vinul este o ființă … vie, pentru că se naște, trăiește și moare. Păcat că nu se reproduce.”
Nu, nu m-am trezit dintr-o dată că îmi place vinul. Pot spune că m-am întâlnit ce câteva ori cu el în viața mea. Soarta, de… 🙂 până la urmă, cine nu s-a întâlnit cu el măcar odată în viață? Și cine nu s-a întâlnit, să se ducă măcar la muzeu dom’le. Păi da, nu am glumit când am zis că e lucru serios cu el, drept pentru care, are muzeu la Drăgășani. (și nu cred că este singurul din țară).
Și DA, dacă îți place vinul, ți se poate ridica statuie. Martor stă ”Nea Ghiță chelarul” , o statuetă cocoțată pe o balustradă la Carul cu Bere. Nea Ghiță și-a dedicat viața îngrijirii vinurilor din pivniță, știind exact ce vin se poate consuma sau care mai trebuie să mai stea la învechit ca să prindă buchet.
De ce m-am ridicat în picioare și am declarat ferm că iubesc vinul? Pentru că, iar aici afirm cu timiditate, am început să înțeleg despre ce e vorba în această ecuație. Cum am reușit? Am participat la un eveniment extraordinar, la o întâlnire cu un ”virtuoz” al vinurilor, Maestrul somelier, Sergiu Nedelea. Cum s-ar zice, un om de vinuri :). Spusă de el, povestea vinului este ”spumoasă” și foarte interesantă.
Cum să nu fie interesantă când am aflat că Feteasca Neagră, băută și răsbăută, a fost cultivată tocmai din neolitic. Da fraților, acest vin, este legendă. La Cucuteni s-au găsit semințe de Fetească neagră, vechi de 7000 de ani. OMFG!!! Așa că dacă beți un pahar de Fetească Neagră de Cotnari, să știți că e înobilat cu o vână groasă de istorie.
Și încă una, dar de data asta e doar o presupunere. Dar de ce să nu ne lăudăm, că e la liber. Botanistul A. Griesbach susține că ,,patria viței de vie trebuie căutată în ținuturile păduroase, bogate în liane ale Pontului și ale Traciei, până dincolo de Dunăre”. Chiar și în Iliada lui Homer se menționează că războinicii greci s-au dus în Tracia să găsească vinul. Așa că fraților, producem și bem vin dinainte să știm să plugărim :). Să mai zică cineva că nu suntem buni la nimic. Acum nu știu ce să zic, cei care se consideră urmașii romanilor or fi băutori de bere. Dar ăștia cu lobul urechii mai mic și lipit bem vin vere, nu vrăjeli :). Și ca să duc lauda până la capăt, locul de naștere al lui Dionysos, zeul vinului, este Tracia. Hip Hip, URA!!!
Ce să o mai lungim cu istoria, de băut știm să cultivăm, ca să zic așa. Închei partea de poveștiri istorice cu spusele lui Dimitrie Cantemir care consemna că vinurile produse în Moldova se vindeau pe la Țaringrad, Varșovia, Viena, iar cele muntenești le erau dragi turcilor și egiptenilor. Frumos, nu? Cred și eu. Mai ales când auzi că Napoleon bea vin de Cotnari? Se umflă pieptul de mândrie. 🙂
S-a adunat ceva scriere și eu nu am spus mai nimic de cum se bea. Cred ca nu o sa ma mai lungesc și o să las trei somelieri celebri să vă povestească despre cum se bea vinul.
Dacă o să fie cerere, o să mai scriu și despre clasificări, gusturi și moduri de servire, care ce și cum.
La bună vedere. Dublă sau triplă. Asta acum nu mai depinde decât de portofel.
Gud bai!!!
*adaptare după Așa-i în tenis – Toma Caragiu
P.S. Îi mulțumesc domnului Sergiu Nedelea pentru filmuleț. Mai multe informații pe acest subiect puteți găsi pe site-ul dânsului, WineTaste
