Deci, da, este adevărat. Materia cenușie se consumă odată cu înaintarea în vârstă :). În locul ei rămâne avântul muncitoresc, adică heirupismul tipic românesc. Ca să vă dau de înțeles, ieri am fost prins în vârtejul gospodăresc tomnatic murătoristic. Adică, am replicat pe o scară mai restrânsă focurile iadului. Iar în ele am sacrificat 20 de kile de vinete. Da vere, am perpelit în focuri nevinovatele legume până ne-a luat dracii. Pentru că suntem români. Și ne place să exagerăm. Acum că am terminat și mi-au trecut arsurile de la buricele degetelor am revenit la sentimente mai umane.
Deci ce mai tura-vura, am devenit proprietarul unui morman de viitoare salate de vinete. Pam-Pam!!! Acum sper să fi învățat ceva din această mega ardere și să mă potolesc pe viitor. Pot spune chiar că am adus o frumoasă ofrandă zeilor :). Păcat că nu am ars și o halcă de carne.
Maestrul Radu Anton Roman bine spunea că ”… Daca ar masura cineva (cum o si fac unii din când în când, de te crucesti ce-a putut sa le mai dea prin minte) lungimea vinetelor puse cap la coada, care se gatesc din august pâna-n noiembrie-n România, ar fi zguduit de dimensiunile interstelare rezultate. Daca ar transforma cineva în energie electrica miscarea lingurilor de lemn din castroanele de salata de vinete, noi n-am mai importa petrol.”
Acestea fiind spuse, je vous salue madame je vous salue monsieur!!!