Tag: TVR

Domni acum e toate jagardelele …

Mda, am zis sa mai inmoi un pic astenia asta de toamna care s-a cam suit cu ghearele pe mine si nu ma mai lasa sa scriu. Asa ca m-am gandit sa intru pe la prietenul youtube si sa-l mai intreb de neste clipuri haioase, asa, mai din vremea mea.

Pai si ce sa fie, pai sa fie un Dem Radulescu zic eu. Buna treaba. Am inceput cu un fragment dintr-o emisiune mai veche de la TVR, „Toate-s vechi si noua toate” – Sa-mi canti cobzar, cu Bibanu si Jean Constantin. (le adaug mai jos, ca sa nu sufar numai eu).

Proasta alegere. S-a dus inima tocmai in fundul sufletului. Umor fin si negru. De fapt, nu e negru. E mai mult deznadajduit. Fara viitor. Buun … asta m-a lasat fara zambet pe o perioada nedeterminata.

Dar nu m-am lasat, am continuat. Cu un fragment din „Aceasta noapte e pentru …voi” – Dem Radulescu, Milogul SA. Asta chiar ca ca m-a scos de tot din ecuatie.De ras nici nu poate fi vorba. Doar ca, fara sa vrei, incepi sa te gandesti la ce dracu te-ai mai chinuit atata prin facultati si alte scoli. Nu mai are rost sa ma cramponez pe clape si sa mai scot prea multe.

Il las tot pe Bibanu sa faca inchiderea : „Ai carte, ai parte… Vax albina crema puca. PROST SA FII… DOLARI SA AI!!!”

Gata! Va las paharul din care am baut eu. Vizionare placuta.


Si cea de-a doua

Dar, să revenim la Bach

Niciodată nu am fost un mare fan al lui Marcel Proust cu a sa carte ”În căutarea timpului pierdut”. Pe vremea când buchiseam la scrierile lui am citit despre celebra madlena care a declanşat aventura de căutare a timpului pierdut. Atunci am considerat povestea o mare tâmpenie.

Dar iată că mi s-a întâmplat. În seara asta, în timp ce mai lucram pe la proiectele mele, ascultam o selecţie de muzică clasică şi arii din opera. Nu că aş fi marele meloman, însă, mă inspiră. (nu râdeţi, îmi plac şi gata)

Dar vă povesteam că s-a întâmplat. Exact cum bine zicea nenea Proust. S-a declanşat ca şi cum ar fi acţionat cineva un trăgaci. A venit de nicăieri. Cunoscut. Şi m-am simţit iar copil.

“Bună ziua stimaţi auditori, Orele Seratei„. Da. Iosif Sava. O voce inconfundabilă. Zbârnâia televizorul. Este omul care m-a învăţat valoarea muzicii clasice. De acolo, de la TVR în emisiunile lui săptămânale. Iosif Sava, care revenea în fiecare emisiune obsesiv şi îşi întreba invitaţii: Vă place Bach? Datorită lui mi-am cumpărat primul vinil cu Bach. Au urmat Vivaldi, Chopin, List, Verdi şi mulţi alţii.

Cred că Iosif Sava a reuşit să „infecteze ” cu microbul muzicii clasice generaţii întregi. Eu recunosc. My name is Meleacă and I’m addicted to music

Adio DOMNULE SAVA. Vă mulţumesc.

Dar, să revenim la Bach …

P.S. Am găsit pe net un interviu luate de Iosif Sava Doamnei Ioana Celibidache. Poate doriţi să-l ascultaţi.