Tag: Sultana

Duios istoria trecea!!!

În liceu aveam un profesor care atunci cand ne livra informații importante ne zicea să luăm cu pâine, ca să intre mai ușor. Așa zic și eu astăzi, înainte de a mă apuca cu ambele mâini de monitor. De ce zic asta, pentru că vreau să facem un pic de isterie istorie. De fapt, acesta este doar un preambul la ceea ce o să vă las spre ascultare/vizionare (plăcută).

Să purcedem spre începuturi. În perioada interbelică, Vasile Pârvan întemeiază școala română de arheologie. Acesta lansează un mare program de cercetări sistematice, iar sub îndrumarea sa, în 1923, prof. Ion Andrieşescu începe cercetările de teren și săpăturile științifice la Sultana, o așezare de tip tell așezată pe malul înalt al Mostiștei. Deoarece prof. Andrieşescu era interesat cel mai mult de perioada clasică (antichitate), acesta a trecut un pic mai rapid peste descoperirile neolitice. În 1924, la numai un an de la descoperirea prof. Andrieşescu, prof. Vladimir Dumitrescu, asistentul Muzeului Național de Antichități, pune la dispoziția comunității științifice prima colecție de materiale specifice unei civilizaţii din ultima jumătate a mileniului V, îChr și o numește Gumelnița.  Descoperirile dânsului au fost făcute la numai câţiva kilometri de situl de la Sultana, în măgura Gumelniței din apropierea orașului Oltenița. Așa s-a pierdut șansa Sultanei de a intra în manualele de școală. Dar nu-i bai, e bine și așa. Noi să știm ce e cu această cultură și să nu ne facem griji despre nume.

Și acum să vă explic. Astăzi vă invit să urmăriți o emisiune dealizată de dl. Alexandru Mironov, avându-l ca invitat pe dr. Cătălin Lazar, un arheolog pasionat de neolitic. Eu il consider un guru al neoliticului românesc. Sapă de o grămadă de ani în situl arheologic Sultana – Malu Roșu (jud. Călărași) pentru că în opinia dânsului așezarea eneolitică de la Sultana Malu – Roșu ocupă un rol important pentru eneolitic. Chiar dacă factorii subiectivi explicați mai sus au pus un pic în umbră acest sit, aceasă așezare este una dintre cele mai spectaculoasă din cadrul complexului cultural  Gumelniţa – Karanovo VI– Kodjadermen. Despre cercetările și studiile d-lui lazăr am mai povestit și cu alte ocazii în Visa românul neolitic la o casă pe pământ … și în Cu Scorsi si Tara prin neolitic” . Eu le consider la fel de interesante ca și ăsta. Dacă nu le-ați citit până acum, nu e timpul trecut.  Merită!

Emisiunea Stiinta si spiritualitate, realizata de catre dl. Alexandru Mironov, invitat pe dl. dr. Catalin Lazar, muzeograf – arheolog și președintele Asociației Române de Arheologie.

Cu Scorsi si Tara prin neolitic

Acum cateva zile scriam despre experimentul lui Catalin Lazar, doctor in istorie si tatic in neolitic. Emisiunea lui Cristian Roman, Masina Timpului a picat extrem de bine.  Ca o completare la scriitura mea. Pun link-ul catre emisiune si va las sa calatoriti impreuna cu Dr. Catalin Lazar si Adrian Nicolae in neolitic, la Sultana intr-un sit arheologic nemaipomenit.

Pe la minutul 18 se vorbeste de experimentul cu casuta de la Sultana – Malu Rosu.
Gata, va las in compania lui Scorsi si Tara.  

Visa românul neolitic la o casă pe pământ …

Vine iarna, bine-mi pare c-avem timp de istorioare :). Ca să zic așa. Păi nu cu asta v-am amenințat că mă ocup? Cu povestitul. O amică îmi spunea mai deunăzi că aș fi povestaș. Atunci așa să fie!!!

Acum că s-a lasat gerul peste Dobrogea și mi-a cam pierit cheful de plimbări prin coclauri, a venit timpul călătoriilor interioare așa cum bine spunea Mircea Eliade: ”Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înșine.”

În această primă călătorie am redescoperit un proiect drag mie, Arhitectură & Arheologie Experimentală, realizat de o mână de oameni inimoși, prieteni de nădejde. Chiar dacă eu nu am reușit să particip efectiv, rezultatul  și-a adjudecat luat un loc de cinste în suflet.

Să o luăm cu începutul … să fi fost prin vara lui 2010.

Au cercetat ei (arheologii) din vremurile acelea, vestigiie arheologice ale culturii Gumelnița descoperite în situl Sultana – Malu Roșu. Acestea constau din fragmente de pereți cu amprente ale materialelor de construcție, fragmente de pari carbonizați și alte chestii care fac meseria de arheolog interesantă. (au mai cercetat ei și altele, că din neolitic ne-au rămas o grămadă de bunătăți de descoperit si studiat, dar nu își au locul în povestea de astăzi)

Și au ajuns la o concluzie. Dom’le, nu ar fi super să reconstituim o locuință preistorică din neolitic? Să vedem și noi căt de greu era pe atunci să îți faci o casă, câte rude chemai să pună osul la treabă, ce tehnici de construcție foloseau, câte materiale intrau, etc, etc. Și nu în ultimul rând, cât rezista o astfel de casă? (că tot românul neolitic visa la o casă pe pământ 🙂

Păi vere, o astfel de idee nu te lasă să dormi sau să visezi la stele. Ea te cheamă, te cere … Se impune!!! Așa că ce mai tura – vura, s-a lăsat cu un proiect. Acesta a implicat mințile dechise și creatoare ale studenților de la Facultățile de Istorie şi Arhitectură și nu în ultimul rând mâinile lor dibace. Să nu credeți că doar ei au pus mâna, nu … toată lumea a ajutat, inclusiv primăria Mânăstirea cu locul de casă şi lemnul, că acum sunt scumpe vere, nu ca pe vremuri când erau moca.

Și uite așa s-a lăsat cu un experiment științific de toată frumusețea. Rezultatele obținute în urma reconstrucției locuinței din a doua jumătate a mileniului V î.Chr. au fos în măsură să le ofere specialiștilor din domeniu explicații plauzibile privind tehnicile de construcție preistorice. Acestea vor ajuta în procesul de interpretare a descoperirilor arheologice.

În vara asta (în perioada 17 iulie – 15 august 2011) s-au adunat iar și au evaluat gradul de degradare, au facut niscaiva reparații și au făcut o țâră de decoratiuni interioare și exterioare ca să se bucure și casa, nu numai ei. Oamenii și-au pus în cap să studieze până in 2014 casuța și să adune cât mai multe date până atunci. (eu le urez succeuri și spor în munca socialistă continuare)

Și acum am să vă prezint pălmașii ce au trudit pe plantație cu drag și spor. De la stânga la dreapta:

Dr. Cătălin Lazăr (Muzeul Național de Istorie a României), Theodor Ignat (Muzeul Municipiului Bucureşti), Florin Rădulescu (Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Călăraşi), Sebastian Stan, Alina Filipoiu, Octavian Cazacu, Alexandru Năstase, Irina Ioniţoiu, Cătălin Ivanov, Vincent Babeş (Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” Bucureşti), Marcian Enache-Poti (Swedish Trade Council).

… și s-a realizat în baza parteneriatului dintre Muzeul Naţional de Istorie a Romaniei, Asociaţia Română de Arheologie, Primăria comunei Mânăstirea jud. Călăraşi (Primar ing. Mocanu Aurel) şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Călăraşi, cu sprijinul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” Bucureşti.

Uf, gata, că mulți au fost, dar nu era frumos să-i omit dacă tot îi știam.

Responsabili cu pozurile de peste tot au fost Dr. Cătălin Lazăr și Florin Rădulescu și subsemnatul . Desenul nu știu cine l-a facut, dar mi-a plăcut. Daca autorul îmi spune, il trec și pe el, că e frumos (desenul :))

P.S. Casa a fost încondeiată” artistic de Florin Râdulescu.  Jos pălăria maestre !!! (sau jobenul:))