În weekend m-am supărat pentru că nu reușeam să zbor. Să zbor cu mintea, binențeles, iar atunci cînd făceam încercări timide, deveneam un pterodactil greoi :). Astăzi, am aflat ce mă ținea prizonier in corpul ăsta de carne și osânză. Am găsit cheia. Și când mă gândesc că a fost o zi mohorâtă. Startul mi l-a dat Florin cu ale lui multe muzici de prin calculator, însă abia acasă după vreo două ore de ascultat si vizionat în neștire Playing For Change am simțit ca zbor. Încă odată muzica m-a eliberat. Mă uit la ceas și văd că e deja mâine, însă nu mă pot dezlipi de ei. Probabil că globalitatea și simplitatea lor m-a smuls și pe mine din cotidian și m-a avântat într-un carusel minunat în jurul lumii. Muzica eliberează, și da, muzica fericește sau oricum s-ar spune. Devii beat fără să bei și fericit fără să ai un anumit motiv. Motivul este oricum în tine sau în mine sau toți. Și până la urmă de ce să căutăm un motiv? Fericirea e de ajuns.
E deja joi și e un bun motiv de fericire, nu? 🙂 Vă las, eu mă întorc iar la muzica mea. De fapt, ea nu s-a oprit nici când vă vorbeam prin vârfurile degetelor. Iar ca să nu fiu egoist și să țin totul pentru mine, luați de aici primul pas spre ascultare. Restul ține doar de voi.
Ave!