Ieri mi-am îndreptat pașii spre Bucutulești cu trebi. Și pentru că ceața nu îmbia deloc spre drumul de întoarcere, am profitat de ocazie să mă mai întâlnesc cu vechea gardă la o carafă de vin și o poveste de demult. Cam de cand era bunica fată și eram și noi tineri … și neliniștiți. Am tot depănat noi pînă pe la vreo 11 așa, dar vârsta s-a sculat și a zis: GATA! Acasă, că mâine avem joburi! (aiurea, somnul era cat casa pe noi :))
E, și abia acum ajung la subiectul titlului. Mă trezesc eu dimineață, dau săru’mâna la gazdă și sora respectivei (săru’mâna Mișulică și Găbița!) și încalec pe calul de foc (jar nu i-am dat, că și așa e însetat de benzină) ca să iau drumul serviciului. Capitaliștii stiu ce înseamnă să calărești dimineața pe răcoare. E ca o plimbare lejeră într-un cortegiu funerar. Toată lumea privește în gol pe deasupra volanului. Nu și eu. De cînd m-am repatriat în satul natal, am prins dorul capitalei. Așa că am profitat de ambuteiaj și mi-am făcut ochii roată.
In timp ce îmi roteam ochii cu tot cu cap, mai abitir decât cucuvelele, ce văd? Un coafor de dame. Cu geam mare să vadă populția cine se prelucrează la perucă. Și atunci m-am bulversat. Băi fraților, știți cît de greu e să scoți o femeie din casă la ora 8. E aproape imposibil. Mofturi, somn, nervi, chestii socoteli. DAR … și încă ce dar!!! Băi nene!!! Era ful. La 8. Munceau fetele alea cu uscătoarele de păr de zici că voiau să depășească planul cincinal 🙂 Flutura părul în vânturi de feounuri de zici că acum zboară și geamurile :). Tată, nici la cărciuma alcoolicilor din colțul pieții nu e ful la 8 dimineața. WTF? M-am perplexat. Scurtcircuit. Neuronii și-au luat concediu de odihnă la săpunari, total distruși si nevrotici 🙂
Și am tot stat eu și m-am gândit, că tot aveam șosea în față, oare dacă vrei să-ți scoți nevasta din casă mai repede, ar trebui să-i spui că e ciufulită? Și ea se aruncă îngrozită în mașină și ia calea coaforului? Eu tot nu m-am dumirit. Dar m-am oprit la o benzinărie pe autostradă și mi-am luat o cafea. Cu un cub de gheață și fără zahăr. Că așa îmi place, să văd cum se uită strâmb la mine câte o duduie când cer un cub de gheață la expresso. Și-și face cruce cu limba ca să nu o văd, dar în ochii ei se vede clar crucea cum se bate până la pământ :).
Și pentru că povestea cu coaforul nu are cum să se șfârșească atăta timp cât eu nu mă lămuresc, o să o închei cu restul poveștii despre cafea. Aia din benzinărie. ( Moș Dănilă mi-a împărtășit locația celei mai bune cafea de pe autostradă. La OMV). Deci cer eu cafeaua, cer și ghiața. Se fac crucile. Și cafegiul OMV-ist îmi spune, să pun și un pic de scorțișoară? ȘI ATUNCI M-AU NĂPĂDIT SĂRBĂTORILE. Cu tot cu brad și datini și centrul Timișorii forfotind de oameni roșii în obraji, cu brațele pline de cadouri.
CRACIUNUL VINE!!! pocăiți-vă și veti primi darul lui!
Și încă una. Rom Rom Telefon. 🙂