Aseară mă întorceam și eu ca omu de la capitală. Eram pregatit pisihic pentru o oră de plictiseală pe autostradă. Ții covrigul și te uiți în față. Și nici măcar nu mai vezi viitorul, că de, pe vremuri de tristă amintire, îl vedeai nu-l vedeai, știai sigur că prezentul este de aur și viitorul luminos. Garantat 100%. :). Dacă te îndoiai de asta, veneau niște neni și-ți făceau manichiura la ușă. Deget cu deget. Lucrare de calitate, nu ca acum, la al doilea deget se rupe ușa. Săraca de ea, cât să resiste, că e de carton presat :).
Buunn. iar am intrat pe arătură. Deci, covrigul în mână și privirea … privirea un pic în dreapta, atrasă de ceva mișcare pe câmp. Câmpul lângă pădure. M-am holbat mai atent ca să văd ce este și … surpriză! Căprioare vere! Căprioare cât vezi cu ochii. Ieșite la păscut pe câmp cu sutele. Am încetinit și am admirat spectacolul vieții. E prima oară când văd la noi în Bărăgan așa ceva. Nici nu-mi închipuiam că ar fi atât de multe căprioare în zonă. Se pare că domnii căpriori au avut ceva treabă anii trecuți. He he he. Sau poate le-au pus căprioare coarne 🙂 Niciodată nu am înțeles de ce ele sunt mereu căprioare iar ei sunt ori căpriori ori cerbi 🙂
Nu mă mai lungesc fără rost. Cei care aveți drum zilele acestea la Bucutulești, la întoarcere să urmăriți prima pădure imediat ce intrați pe autostradă. Zici că esti în Africa la safari. Îmi pare rău că nu am avut un aparat foto la mine. Dar atașez o poză frumoasă luată de la Dragos Asaftei de pe blog.
La bună vedere!
