Tag: muzica

Am un leu și vreau să-l beu

fanica-lucaCe poate fi mai frumos într-o însorită dimineață de toamnă decât să-ți deschizi laptop-ul și dintr-o dată să inceapă să-ți cânte Ciocârlia. Nu, nu laptop-ul vere, că el săracu nu a luat lecții de nai, e doar o biată mașină, ci Fănică Luca, teleportat din negura timpurilor și venit să mă bucure așa de dimineață. Povestea a început de fapt de ieri, când mă lovise o poftă enormă de ascultare a acestui instrument. Am început cu Zamfir, însă, șansa a făcut să dau peste profesorul lui, Fănică Luca, născut pe la 1894, un virtuoz al nai-ului. Ieri însă nu prea am avut cand să-l ascult pentru că nu am avut timp, și din greșeală am închis laptop-ul cu winamp-ul mergînd. Iar dimineață, surpriză :), primul proces pornit a fost winamp care nici una nici două, s-a apucat de Ciocârlia :). SUPERB, zic eu. O bucurie venită din secolul trecut, atunci cînd nimeni nu se grăbea, ci se oprea și își lăsa sufletul să se odihnească la umbra unui rapsod.

Luați și voi, că e tare frumos

 

Când pisica nu-i acasă … urlă Bhramsu’ la doișpe noapte-n casă

Și încă cum urlă, și cât de bine. Mai ales când după el mai stau la coadă,  destrăbălata aia lu’ Bizet și niste mascați de-ai lui Vivaldi care zic ceva despre Winter. Cred că zic din lăută că Winter is coming. Nu-i înțeleg, dar tare rău mai arată măștile alea de carnaval din Veneția. Zici că sunt coborâți din cele 120 de zile ale Sodomei lui Pasolini.

După cum ziceam, pisica a.k.a. consiliul de administrație, nu-i acasa. Iar eu în loc să rup cârciumile, sau să înroșesc calculatorul cu jocuri care mai decare mai rele, ascult muzică. Cum ar zice Bobu, ascult muzică cu aroganță, LA MAXIM!!!

Când mă gândesc că acum vreo două ore mă plictiseam și nu știam ce să fac cu pseudo-libertatea mea … Acum nu prididesc cu redescoperitul preferatelor de mult uitate. Doar patefonul mai lipsește. Că vinilurile stau cuminți în așteptare. Chiar îmi lipsește gestul vinilurilor. Gestul tandru prin care le ștergeam cu o cârpă moale înainte să le ascult. Hai că dacă o mai țin așa până la urmă aștern și-o poizea. Dar parcă nu prea merge fără vodka. 🙂

Gata că o dau în prosteli 🙂 Back to music. Maestro …

P.S. Acuș, acuș vine 14 decembrie cu ”The Hobbit: An Unexpected Journey”. Atunci să te ții. Numai adulți o să fim la coadă. Hă Hă Hă!!!

Jazz-o-cow

Cum le potriveste el ‘Mnezeu dragutul si ne lasa pe noi sa-i zicem coincidenta. Azi, la vreo ora si ceva dupa expirarea timpului legal de lucru al bugetarilor, primesc o vizita a unui prieten. Cam scump la vedere dupa parerea mea, dar e bine si asa decat nimic. Si din vorba in vorba am ajuns la un subiect simpatic. JAZZ-ul si Calarasul. Ceva gen baba si mitraliera. Consatenii mei se plang ca nu exista viata culturala in urbea noastra mica si prafuita, insa, atunci cand apare o oportunitate, brusc toti isi aduc aminte ca si-au uitat laptele pe foc si nu pot ramane. Probabil ca asa e trendy, sa te plangi!?!

Si acum ajung la coincidenta. Dupa ce pleaca domnu prietenu pe la casa lui, deschid si eu mail-ul, ca omul care a stat 2 ore departe de computador si ce vad? Un mail :), ca doar nu vad un dinozaur 🙂 Iar in mail, una bucata link spre youtube cu ….

He, He, He!!! Observati cat de fascinate sunt vacile de JAZZ?. Acum am inteles, nu oamenii sunt de vina, muzica e.  Jazzul e pentru vaci. DOHHHH!!!