În fiecare an, în cel puțin două ocazii, Paște și Crăciun, oamenii își aduc aminte brusc că ar trebui să fie mai buni. Dar cum devenim mai buni și care sunt beneficiile? De unde bunătatea asta? S-a reflectat ea oare în acțiunile noastre pe tot parcursul anului?
Eu mereu mi-am imaginat bunicile și bunicii aceia din casele de bătrâni care tot restul anului și-l petrec privind pe fereastră așteptând pe cineva sau ceva ce nu mai vine și brusc, 3-4 zile pe an sunt asaltați. Dulciuri, sucuri, mâncare, lume multă, hărmălaie, apoi iar… fereastra goală și restul anului. Nimeni nu mai vine, dar am fost mai buni, ne-am gândit la ei.
Așa procedăm oare și în viețile noastre, în zilele noastre obișnuite, în care nu se întâmplă ceva deosebit, pentru a o transforma într-o zi neobișnuita? Cum avem grijă de noi? Ce ne dăruim în acele zile? Mă ambiționez și le tot recomand celor care mă vizitează pe la cabinet, în căutarea unei canapele comode și două vorbe, că toți avem nevoie zilnic de trei mici pe zi. Nu, nu de pe grătar, cu muștar lângă, ci trei mici plăceri nevinovate. După ce învățăm să ne dăm nouă și începem să simțim diferența, atunci devenim conștienți că putem da din preaplinul nostru mai departe. Zilnic, nu de două ori pe an. Dăm conștient, nu din reflex și nu pentru că așa ar trebui, ci pentru că așa simțim.
Acum ceva vreme, un visător celebru ne încălzea inimile spunând că: “Un vis pe care îl visezi singur este doar un vis. Un vis pe care îl visezi împreună este o realitate” – John Lennon.
Să ne dăm drumul la simțire în toate zilele noastre obișnuite, care nu sunt puține și împreună să creăm o lume mai bună deoarece “putem vedea aşa cum trebuie numai cu inima, ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi” (Antoine De Saint-Exupery).
Şi poate că într-o zi:
“You, you may say
I’m a dreamer, but I’m not the only one
I hope some day you’ll join us
And the world will live as one”
(Imagine – John Lennon)
sursa foto: www.lovethispic.com
