Tag: Gumelnita

A fost și Z.P.D. ediția a X-a

De ce Z.P.D.? Ce este Z.P.D.? NU este o formație de muzică Pop-Rock sau Hip-Hop, este doar o deschidere a unor porți. Porți virtuale ce ne invită să pășim măcar pentru câteva ore în apoi în trecut. Bunul meu prieten Tara, pe numele lui oficial Cătălin Lazăr, păzitorul porților dar și șef peste tarlaua neolitică a organizat ieri o nouă ediție a porților deschise la șantierul arheologic Sultana – Malu Rosu, situat la 14 km de Comuna Mânăstirea, jud. Călărași.

De cînd îl stiu, a fost interesat pe lîngă partea pură de arheologie și de partea de sociologie. Pe vremurile acelea oamenii se uitau cam strâmb la el, însă acum s-au cam schimbat treburile. Așa că, de vreo trei ani se tot chinuie să descopere măcar frânturi ale societății umane de prin mileniile VI-IV î. Iar pentru că omul e profesionist, a lansat un proiect îndrăzneț, Arhitectură & Arheologie Experimentală, intrat deja în cel de-al treilea an al lui. Bine, nu a făcut singur toate astea, a fost ajutat de diverse instituții pe care cred că o să le găsiți în comunicatul de presă. Despre începutul experimentului v-am mai povestit eu in Visa românul neolitic la o casă pe pământ … Atunci și-au construit casă. Acum că aveau casă s-au apucat să o și utileze. Voluntarii noștrii neolitici s-au apucat să prelucreze materii prime specifice perioadei respective. Adică tot ce aveau ei la îndemână, cum ar fi: lemn, os, corn, silex, piatră, lut, piele etc. Din mâinile lor au ieșit unelte, arme, piese de podoabă și accesorii vestimentare. La acest experiment a participat un alt bun prieten de-al meu, Florin Rădulescu, mare meșter. (Salutare maestre!!!) Da, știu, au participat și alții, dar eu nu îi cunosc. Dacă or să citească, îi rog să se treacă în
comentarii iar eu o să-i adaug în material. Buun! După ce făcură instrumentele, omuleții noștrii le-au și testat ca să vadă dacă sunt eficiente sau nu. Și fuseră. URAAA!!!

Să revenim la oițele noastre … că parcă vorbeam despre Z.P.D. Da, așa e. Cei care au ajuns acolo au reușit să vadă cam tot din ceea ce am povestit aici. Cei care nu au reușit să ajungă, să se uite la poze și așa poate că la anul or să vrea să le vadă pe viu. Mai ales că până la anul or să mai apară și alte rezultate, pentru că proiectul nu s-a încheiat. Iar pentru că, dacă vrei cu adevărat poți, o să vă spun că o tânără entuziastă a reusit să ajungă la Z.P.D. cu autostopul. Deci se poate! Unde există pasiune există și putiință, plus o poveste frumoasă.

La bună vedere!

P.S. Echipa de implementare a proiectului este rezultatul unui parteneriat între Muzeul Naţional de Istorie a României, Asociaţia Română de Arheologie, Primăria Comunei Mânăstirea (jud. Călăraşi), Muzeul Dunării de Jos Călărași şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Călăraşi, cu sprijinul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” Bucureşti.

Duios istoria trecea!!!

În liceu aveam un profesor care atunci cand ne livra informații importante ne zicea să luăm cu pâine, ca să intre mai ușor. Așa zic și eu astăzi, înainte de a mă apuca cu ambele mâini de monitor. De ce zic asta, pentru că vreau să facem un pic de isterie istorie. De fapt, acesta este doar un preambul la ceea ce o să vă las spre ascultare/vizionare (plăcută).

Să purcedem spre începuturi. În perioada interbelică, Vasile Pârvan întemeiază școala română de arheologie. Acesta lansează un mare program de cercetări sistematice, iar sub îndrumarea sa, în 1923, prof. Ion Andrieşescu începe cercetările de teren și săpăturile științifice la Sultana, o așezare de tip tell așezată pe malul înalt al Mostiștei. Deoarece prof. Andrieşescu era interesat cel mai mult de perioada clasică (antichitate), acesta a trecut un pic mai rapid peste descoperirile neolitice. În 1924, la numai un an de la descoperirea prof. Andrieşescu, prof. Vladimir Dumitrescu, asistentul Muzeului Național de Antichități, pune la dispoziția comunității științifice prima colecție de materiale specifice unei civilizaţii din ultima jumătate a mileniului V, îChr și o numește Gumelnița.  Descoperirile dânsului au fost făcute la numai câţiva kilometri de situl de la Sultana, în măgura Gumelniței din apropierea orașului Oltenița. Așa s-a pierdut șansa Sultanei de a intra în manualele de școală. Dar nu-i bai, e bine și așa. Noi să știm ce e cu această cultură și să nu ne facem griji despre nume.

Și acum să vă explic. Astăzi vă invit să urmăriți o emisiune dealizată de dl. Alexandru Mironov, avându-l ca invitat pe dr. Cătălin Lazar, un arheolog pasionat de neolitic. Eu il consider un guru al neoliticului românesc. Sapă de o grămadă de ani în situl arheologic Sultana – Malu Roșu (jud. Călărași) pentru că în opinia dânsului așezarea eneolitică de la Sultana Malu – Roșu ocupă un rol important pentru eneolitic. Chiar dacă factorii subiectivi explicați mai sus au pus un pic în umbră acest sit, aceasă așezare este una dintre cele mai spectaculoasă din cadrul complexului cultural  Gumelniţa – Karanovo VI– Kodjadermen. Despre cercetările și studiile d-lui lazăr am mai povestit și cu alte ocazii în ”Visa românul neolitic la o casă pe pământ …” și în ”Cu Scorsi si Tara prin neolitic” . Eu le consider la fel de interesante ca și ăsta. Dacă nu le-ați citit până acum, nu e timpul trecut.  Merită!

Emisiunea Stiinta si spiritualitate, realizata de catre dl. Alexandru Mironov, invitat pe dl. dr. Catalin Lazar, muzeograf – arheolog și președintele Asociației Române de Arheologie.