Nu am mai scris de multisor din lipsa de spirit si timp. Ce m-a convins sa scriu azi e un articol din Gandul, care prezinta „Experienta traumatizanta la un botez: bebelus in „soc apneic” dupa ce este scufundat in cristelnita„.

Da domnule, de fiecare data cand am asistat la cate un botez am observat cat de barbar este acest procedeu de a scufunda copilul in cazanul ala cu apa. Ce nu inteleg eu este cum de mamele care de obicei sunt ca niste vulturi ce planeaza in jurul odorasului lor, in biserica privesc placide cum copilul plange si se contorsioneaza in halul ala, doar pentru ca o mamaie le-a explicat ca asa e mersul lucrurilor si ca nimic nu se poate intampla.

„Se auzea doar preotul care ne cerea sa avem incredere in Dumnezeu, ca Filip o sa-si revina, dar clipele alea au fost cumplite” – povesteste o mama in gandul.

Da, sunt de acord in principiu sa am incredere in Dumnezeu, dar in preot nu.  Errare humanum est – zice Seneca, insa nu cred ca cineva vrea sa asiste la o eroare in acest caz. Toata lumea te asigura ca este imposibil sa se intample asta. Don’t worry there is no sugar. 

Taicamiu are o vorba „prostii cred, desteptii cerceteaza” si mare dreptate are. Au dreptate babele noastre, la noi nu a murit nimeni (inca). Insa, peste Prut da. UPS!!! In 2010 in copil a murit prin asfixie mecanica prin inec. Preotul sustine ca e nevinovat. Da, siiigur. Cred ca a fost mana celui nenumit.

Deci fratilor, traim in secolul XXI. Eu cred ca se poate foarte bine sa ii pui si o mana de apa in cap. Dar asa nu si-ar mai manifesta nimeni pornirile sadice.

La dracu!!!

Later update.

Atasez o poza bestiala gasita de Bobu pe Facebook.