Sursa foto: socialmediagroup.com
Zdraveĭte skŭpi priyateli. (asta așa, ca să nu se mai ia mereu de mine mr. Boabă). În ultima vreme am ajuns nevazut, neauzit. Iar pentru asta aș vrea să-i spun ăluia care a inventat dictonul ”munca înnobilează” că a e un idiot, chiar dacă e de mult oale și ulcele și ar fi trebuit să vorbesc despre el la trecut :). Iar pentru că tot l-am clopoțit pe Bob o să fac un update și o să spun că mult mai corect e dictonul lui: ”Munca e doar pentru mașini” :).
OK. Asta fu introducerea. Iar ea săraca nu are nicio legătură cu restul. Și cum despre restul aș dori să vorbesc, am să vă povestesc despre o întâmplare scurtă, care de fapt e mai mult o observare. De la geam. De la geamul biroului muncii mele sclavagiste :). Îi pot spune și tragere cu ochiul pentru amuzament. Buun! Acum să vă descriu un pic decorul. Una bucată bancă situată confortabil la umbra unor castani superbi. Pe bancă, trei puștoaice proaspăt intrate în vacanță. Trei prietene, trei amice, trei … cu vreți să le zicem, așa le zicem.
Ce făceau ele. Socializau. Normal, nu? E vacanță, relaxare, nu mai trage nimeni de tine să mergi la școală, să înveți … chestii, socoteli. Da? Socializau, că doar de aia sunt prietene. Dar cum socializau ele? În tăcere. Zici că erau la biserică. Fiecare cu câte un smartphone în mâini. Fiecare privea în el, iar apoi butona. Să fim înțeleși, fiecare cu butoanele ei :). Bestial. 🙂
În rest … TĂCERE!!! Păsărelele ciripeau, soarele strălucea, umbra răcorea, slujba mergea ….
A venit vacanța, cu trenul din Franța!!!