Am aflat si eu, ca tot romanul posesor de net si alte instrumente de tortura, a …, informare, ca marele Johnny Raducanu si-a luat pianul la subrat si s-a hotarat sa cante prin alte sfere mai calde, ca tot nu-i placea frigul.
Si daca tot am aflat ca a plecat, mi-am adus aminte de el si de anii mei boemi. Eu pe Johnny Raducanu l-am cunoscut in Laptaria lui Enache, el nu m-a cunoscut pe mine. In schimb am avut marele noroc sa ma cunoasca fatuca draguta de la bar, si sa ne lase sa intram in Laptarie atunci cand Johnny repeta.
Jonny nu ne vedea niciodata pentru ca ne retrageam intr-un colt mai intunecat si il ascultam in liniste.
Mai de mult aveam o vorba. Vodka si costumul negru se potrivesc la orice. Pe vremea cand il ascultam pe Johnny nu aveam costum negreu, asa ca potriveam vodka cu jazzul. Insa cel mai bine jazzul se potrivea cu sufletul. Au fost vremuri frumoase pentru mine si banuiesc ca si pentru el, pentru ca omul asta si atunci cand repeta, canta feeric.
L-am revazut acum cativa ani in Calarasi, cand impreuna cu Ion Caramitru au facut ce stiu mai bine. Atunci mi s-a facut dor de mansarda mea cu peretii plini de postere si cu mainile prietenilor desenate pe pereti. Acum cu Johnny parca s-a dus si ultima amintire cu ea.
Pai ce facusi nea Johnny? Luasi si amintirile mele cu tine?
Later update: super articol in Formula AS