Doooamnelor și dooomnilor, bine ați venit la CIRC!!! Da, da, la circ. Acolo am ajuns fraților și surorilor :). Nu am mai intrat într-un circ de când puteam să merg pe sub masă fără să mă aplec. 🙂 Dar așa a vrut soarta, să-mi scoată circul în cale. Sincer, am intrat pregătit să fiu dezamăgit, iar pe lângă asta, convins că or să mă scoată din minți clownii pe care nu i-am suferit niciodată și deveniți niște monștrii după ce am lecturat Stephen King – IT. Brr!!!

Buun. După cum vă povesteam, am intrat în cortul circarilor târât însoțit de Dănilă’s Family, cu Sof în frunte. Înăuntru exact cum îmi aduceam aminte, ca la circ :D. Văzui un număr, văzui două, ne arătă și clownul posteriorul necenzurat, fugiră și nește cămile prin fața nostră … suuper. Plictiseală totală.

Dar … după cum observați, a apărut un dar care a schimbat radical atmosfera. Adică apăru Orlando, un tânăr de 24 de ani. Din monentul în care a apărut pe scenă am simțit încrederea pe care o radia. Mie mi-a creat impresia că a cucerit sala doar cu prezența, înainte să facă ceva. Iar după ce s-a pus pe treabă, parcă plutind deasupra unor cilindri suprapusi ce se bălăngăneau în toate direcțiile și asta la o înălțime considerabilă, am uitat să mai închid gura. Demonstrația de acrobație a fost impresionantă. Omul genial. Nea goagle mi-a șoptit că tradiția circului în familia lui se întinde pe patru generații. Că practic toată viața și-a petrecut-o la circ și că este chiar cel care conduce această trupă.

Acu că l-am văzut pe maestrul Orlando, parcă s-a animat atmosfera. Publicul aplauda, se discuta … era bine. Eeeeii …și împinseră măi vere baieții o ditamai sfera metalică în centrul arenei. De văzut parcă mai văzusem eu circăria asta cu un nene pe motor rotindu-se în sfera aia un pic mai mare decât o cameră. Așa că stătui liniștit. Mi-am zis că s-a terminat cu senzaționalul. Dar nu fraților, nu fu așa. În sferă intră mai întâi un motorist care se învâti amețitor, după care mai veni încă unul și făcură spectacol. Și … și … poate ați ghicit. Veni și al treilea, lume. Deci mașina de tocat era gata. Prima dată merseră unul după altul, lucru ce mi s-a părut normal, că doar voiau să apuce să mai vadă și o altă zi. Dar ei nu fraților. Începură să se croșeteze la greu. Zici că erau un atom. Fiecare se învârtea în treaba lui. Haotic, dar în liniște și consens.

Eu ca să vă spun drept, deja căutam cu coada ochiului ieșirea. Deja vizualizam cum se fac varză și se scurg printre ochiurile sferei, iar eu sincer chiar nu aveam chef să văd asta nici live nici în reluare. Dar nu fu să fie. Băieții fură profesioniști. Totul se încheie într-un ropot de aplauze. Meserie, ce să mai zic.

Eee … și cam atât fuse de povestit. Eu pot spune cu mâna pe inimă că pentru câteva momente am redevenit copil. Drept pentru care mi-am cumpărat suvenir și un nas de clown :). Acum ca să nu îmi ies din mână mă gândeam să dau o fugă și până la Tăndărică să-i revăd pe Vasilache și pe Mărioara 🙂

Gata! Iar pentru că mi-au plăcut până la urmă cei de la Circul Orlando, las și un filmuleț cu ei, așa, ca reclamă, că merită munca lor.