IX (noua)
Ratacim impreuna
Eu si cu mine.
Pe strazile pustiite de oameni.
Dar ne simtim priviti
De dupa garduri.
Fara curajul abordarii directe.
Dar nu ne pasa,
Noi ne-am eliberat de sentimente.
Simtim universul.
Il simtim prin toti porii.
Noi ne-am descoperit,
Dar capul noi il tinem sus.
Nu ne este rusine de singuratate,
Caci suntem doi.
Eu,si cu mine.
****
X (zece)
Simt cum se scurge materia cenusie,
La picioare este deja un lac.
Lipicios.
O mazga infecta …
Asta sa fie inteligenta ?
Fara de ea sa nu putem trai ?
Unde este sufletul ?
Unde sta el ?
In cap ?
Sau in degetul mic de la picior ?
****
XI (unspe)
Cand un om huleste,
Vrea oare sa-L sfideze ?
Sau vrea doar,
Sa fie sigur ca El exista ?
El are curajul sfidarii.
Ceilalti prefera
Sa-l ucida cu pietre.
****
XII (doispe)
Noi cei aratati cu degetul ,
Nu degradam specia.
Ci vrem doar sa ne amintim
Inceputurile vietii
Noi ne intoarcem,
Sa vedem daca exista,
De fapt inceputuri.
****
XIII (treispe)
Cand esti impins spre sinucidere,
Tu singur te arunci.
Ceilalti doar te privesc
Cu un ranjet satisfacut ,
Ca nu sunt ei in locul tau.
****
XIV (paispe)
Noi am parasit puritatea,
Pentru a ne balaci in minciuna.
El si-a parasit puritatea ,
Pentru a ne ajuta.
El a intrat langa noi,
Sa ne intinda o mana,
Pentru a iesi.
Insa noi am calcat peste El,
Si primii care au iesit,
Au vazut ca uscatul,
S-a transformat in mocirla.
****
XV (cinspe)
Destinul nostru,
Este insemnat cu o bila neagra.
Cea alba n-a existat niciodata
In joc.
****
XVI (saispe)
Unii au nevoie de iubire.
Alearga zilnic dupa ea,
Pentru a-si desclesta falcile.
Pentru a crede ca sunt fericiti.
Cumpara flori si le dau iubitelor,
Si se declara fericiti.
Ies in oras cu ele,
Pentru a arata ca sunt fericiti.
Se bucura…
Se bucura pentru lucruri marunte,
Dar nu, nu sunt fericiti !
Eu am ucis iubirea,
Si traiesc, da ,
Traiesc fericit.
****
XVII (saptaspe)
Trec prin locuri neumblate,
Si simt ca nu sunt primul.
Il simt pe cel din fata mea,
Si simt ca stie,
Ca nici el nu e primul.
Dar nu-l simtim pe cel ce a trecut
Primul.
Poate am fost eu,
Poate a fost el.
Amintirile ne chiama.
Aceleasi amintiri,
Acelasi drum.
Si eu, si el,
Suntem de fapt,
Doar unul.
****
XVIII (optaspe)
Un bolovan mi-a prins piciorul.
Si l-a zdrobit.
Si ma forteaza,
Sa-i admir maretia.
Eu pitic intre pitici,
Adiere trecatoare,
Intr-o lume meschina,
Plina de lucruri marete.
Nu ma fortez sa scap,
Nu vreau sa scap,
Caci n-am unde ma duce.
El imi poate oferi umbra,
Protectoare de lumina,
Sa nu ma pierd,
Sa nu ma scurg.
Sa nu devin si eu,
Un pumn de tina.
****
XIX (nouaspe)
Alerg in nestire,
Alerg pe un zid.
Si nu-i gasesc capatul.
Caci zidul e un cerc,
Si cercul e un zid.
Alerg, alerg,
Vreau sa-l tocesc.
si il tocesc,
Si in sfarsit pamantul
E sub mine,
Dar mi-am tocit,
Picioarele pe zid.
****
XX (douazeci)
Placerea nebunilor este de a rade.
oamenii ce se cred normali,
Rad de ei …
****
XXI (douasunu)
M-au rupt acum furtunile ploioase,
M-am adunat, un pic cam schiop.
Simteam durerea cum m-apasa,
Si eu zambeam c-un zambet orb.
Aveam un gand, aveam o noima.
Zambeam mereu,
Un zambet cam narod …
Asa zambeam, asa zambesc
Si-acuma.
Asa primesc, asa si dau.
Dar dati-mi mie ce nu cer acuma.
Va multumesc anticipat.
****
XXII (douaşdoi)
Si m-am trezit in ziua deselata,
Si m-am simtit cam rupt de tot.
Nu mai credeam ca va veni
Si timpul,
Cand am sa plec si am sa scap,
De tot.
****
XXIII (douaştrei)
Am fost cazut pe-o rana,
Intr-o doara.
Sedeam incet cu plictiseala,
Nu vream sa stiu ca-i inc-amiaza,
Caci eu sedeam,
Si-mi era jale.
Ma plictiseau cuvintele, cu forma lor
De gala.
Ma plictiseau si cei
Ce imi tineau de urat.
Nu mai puteam s-ascult,
Si-mi era jale,
Caci toti spuneau,
Dar nu credeau nimic.
Sa mergem deci, sa bem
De plictiseala,
Si sa-necam acest urat.
****
Dimitri Amacos
P.S. “Poemele nebuniei” este un ciclu de XXIII de poezii. Si acest ciclu a fost scris tot prin tineretile mele zbuciumate. O mare parte din ele au fost scrise in mansarda, in perioada studentiei boeme. Ca si celelalte poezii ele sunt doar numerotate pentru ca niciodata nu am considerat ca o poezie ar trebui sa poarte un nume.
P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, tot din studentie. Pe atunci preferam sa le semnez asa. Am hotarat sa pastrez semnatura pentru ca daca atunci am hotarat sa le semnez asa, asa sa ramana.