… ma voi intarce!!!
Categorie: de zi cu zi
Hairless … cu zulufi
Ieri mi-am îndreptat pașii spre Bucutulești cu trebi. Și pentru că ceața nu îmbia deloc spre drumul de întoarcere, am profitat de ocazie să mă mai întâlnesc cu vechea gardă la o carafă de vin și o poveste de demult. Cam de cand era bunica fată și eram și noi tineri … și neliniștiți. Am tot depănat noi pînă pe la vreo 11 așa, dar vârsta s-a sculat și a zis: GATA! Acasă, că mâine avem joburi! (aiurea, somnul era cat casa pe noi :))
E, și abia acum ajung la subiectul titlului. Mă trezesc eu dimineață, dau săru’mâna la gazdă și sora respectivei (săru’mâna Mișulică și Găbița!) și încalec pe calul de foc (jar nu i-am dat, că și așa e însetat de benzină) ca să iau drumul serviciului. Capitaliștii stiu ce înseamnă să calărești dimineața pe răcoare. E ca o plimbare lejeră într-un cortegiu funerar. Toată lumea privește în gol pe deasupra volanului. Nu și eu. De cînd m-am repatriat în satul natal, am prins dorul capitalei. Așa că am profitat de ambuteiaj și mi-am făcut ochii roată.
In timp ce îmi roteam ochii cu tot cu cap, mai abitir decât cucuvelele, ce văd? Un coafor de dame. Cu geam mare să vadă populția cine se prelucrează la perucă. Și atunci m-am bulversat. Băi fraților, știți cît de greu e să scoți o femeie din casă la ora 8. E aproape imposibil. Mofturi, somn, nervi, chestii socoteli. DAR … și încă ce dar!!! Băi nene!!! Era ful. La 8. Munceau fetele alea cu uscătoarele de păr de zici că voiau să depășească planul cincinal 🙂 Flutura părul în vânturi de feounuri de zici că acum zboară și geamurile :). Tată, nici la cărciuma alcoolicilor din colțul pieții nu e ful la 8 dimineața. WTF? M-am perplexat. Scurtcircuit. Neuronii și-au luat concediu de odihnă la săpunari, total distruși si nevrotici 🙂
Și am tot stat eu și m-am gândit, că tot aveam șosea în față, oare dacă vrei să-ți scoți nevasta din casă mai repede, ar trebui să-i spui că e ciufulită? Și ea se aruncă îngrozită în mașină și ia calea coaforului? Eu tot nu m-am dumirit. Dar m-am oprit la o benzinărie pe autostradă și mi-am luat o cafea. Cu un cub de gheață și fără zahăr. Că așa îmi place, să văd cum se uită strâmb la mine câte o duduie când cer un cub de gheață la expresso. Și-și face cruce cu limba ca să nu o văd, dar în ochii ei se vede clar crucea cum se bate până la pământ :).
Și pentru că povestea cu coaforul nu are cum să se șfârșească atăta timp cât eu nu mă lămuresc, o să o închei cu restul poveștii despre cafea. Aia din benzinărie. ( Moș Dănilă mi-a împărtășit locația celei mai bune cafea de pe autostradă. La OMV). Deci cer eu cafeaua, cer și ghiața. Se fac crucile. Și cafegiul OMV-ist îmi spune, să pun și un pic de scorțișoară? ȘI ATUNCI M-AU NĂPĂDIT SĂRBĂTORILE. Cu tot cu brad și datini și centrul Timișorii forfotind de oameni roșii în obraji, cu brațele pline de cadouri.
CRACIUNUL VINE!!! pocăiți-vă și veti primi darul lui!
Și încă una. Rom Rom Telefon. 🙂
Ce lerul măsii mai e și asta?
De multa vreme mă tot acuză partea femeiască din casă că nu rezonez deloc la muzica tematică de Crăciun. În special la cea cântată în graiul nostru românesc. Nici măcar nu vreau să mă gândesc la barzii noștrii care zac prin Canada tot timpul anului și ne atacă de Crăciun ca să stoarcă și ei un pic din banii de porc, de nu mai poți intra în niciun magazin de glasurile lor patetice, care lălăiesc despre țara lor strămoșească.
Și aici ajung la cea mai mare nelămurire a mea. Ce măsa e LER frate? Că mă tot tăbară menestrelii ăștia pătrunși de Domnul și îmi cântă în creier ”Leru-i ler și iarăși ler …” sau ”Leru-i Doamne”, etcâ și etcâ.
Păi, să căutăm în DEX: LER interj. 1– Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: léroi, léroloi, lérui, lérului interj.] – 2 – Melodia colindului (ex. „leru colindei” sau „o colindă poate avea mai multe leruri” – Densușianu)
Dacă până acum doar mă stresau stupizenia melodiilor și vocile miorlăite ce trăiau profunt spiritul Crăciunului, împreună cu moșii imenși din mucava modelați de micuții chinezi după chipul și asemănarea lor și îmbrăcați în roșu de Coca – Cola, acum mai am o mare dilemă. De mesaj preaminunat ne transmit aceste tradiționale colinde ce Crăciun? NICIUNUL!!!
Păi, dacă ler nu înseamnă nimic, eu înțeleg așa melodiile: ”Leru-i ler și iară ler” – Nimic e nimic si iar nimic, sau ”Leru-i Doamne” – Nimic Doamne. Iar acum dacă luăm și exemplul din DEX, „o colindă poate avea mai multe leruri” – înțelegem că o colindă poate avea mai multe nimicuri.
Adică, ETE FÂS!!! La bună vedere!!!
Muzica, maestre!
Ieri am avut o zi proastă care a culminat şi cu o noapte de nesomn, ca să fie totul ca la carte. Aşa că azi se prefigura o maare zi „superbă”. Dar nu mai contează! O simplă melodie înghesuită de un prieten pe feisbucul ăsta devenit imposibil, a reuşit să se caţere într-un loc vizibil şi am clicăit-o 🙂 Ză name of ză piesă este Radu Şeu – Nothing Else Matters. Adică, Metallica interpretată la ţambal electric. Da, da. Aţi auzit bine ţambal electric. Compozitorul şi interpretul Radu Şeu, de loc din Bistriţa, este vinovat de năstruşnica idee. Adică de a electriza ţambalul şi de a-l face să sune demenţial. Sistemul original de captare a sunetului a fost şurubărit de inginerul Marius Buta.
Tot acest amalgam, om, maşină şi idee au dus la ceva absolut demenţial. Cel puţin eu sunt convins de genialitatea omului. Şi toată Olanda. Că Românica nu l-a vrut. I-au tras la gioale până şi-a luat câmpii şi s-a dus. Nu ştia să cânte manele la ţambalul lui minune. În schimb cântă piese compuse de el sau preluate din folclor ori din repertoriul internaţional, ca să zic aşa. Încercaţi să căutaţi pe youtube Radu Şeu şi o să găsiţi câteva bucăţi înebunitoare.
Înghesui şi eu la mine câteva din melodiile mele preferate. Să vedeţi cum sună muzica Mariei Tănase …
Cu Scorsi si Tara prin neolitic
Acum cateva zile scriam despre experimentul lui Catalin Lazar, doctor in istorie si tatic in neolitic. Emisiunea lui Cristian Roman, Masina Timpului a picat extrem de bine. Ca o completare la scriitura mea. Pun link-ul catre emisiune si va las sa calatoriti impreuna cu Dr. Catalin Lazar si Adrian Nicolae in neolitic, la Sultana intr-un sit arheologic nemaipomenit.
#3 LucruriGratis – sub pom
De fiecare data cand ne-am mutat am aruncat la greu tot felul de lucruri. Acum daca tot exista proiectul asta, lucrurigratis.ro, un site unde poti da gratuit lucruri care nu iti mai trebuiesc. Toti inghesuim prin debarale diverse lucruri bune, dar iesite de la sufletul nostru. Eu am o teorie: daca nu te-ai mai atins de un lucru de un an, sigur nu o sa-l mai folosesti.
Si pentru ca Florenta (siteguru.ro) a fost atinsa de spiritul Craciunului, mi-a pasat leapsa prin care daruiesti 3 lucruri celor care ar putea avea nevoie de ele. In principiu eu ar trebui sa-mi fac cont pe site, sa ofer la randul meu trei lucruri gratis si sa o predau la alti trei bloggeri. Din pacate, eu nu prea cunosc bloggeri. Asa ca lansez in eter aceasta leapsa. La oricine, blogger sau nu. M-as bucura sa nu se opreasca la mine.
Sistemul e foarte simplu. Eu mi-am facut deja cont si am pus trei lucruri (de-ale nevestii) ca eu am niste marimi cam imposibile :). Nu este obligatoriu sa puneti haine. Se poate pune absolut orice. De la un vinil la o macheta, sau chiar si mobila. 🙂
1. Geaca de iarna purtata, in stare destul de buna.
Poate fi purtata de un copil la joaca.
Este marimea S
Oferta gratuita am postat-o aici
Livrarea se face in Calarasi.
2. Pulover de mohair in stare buna.
Este marimea S
Este tricotat manual.
Oferta gratuita am postat-o aici
Livrarea se face in Calarasi.
3. Geanta de dama din material textil tivita cu blana sintetica.
Arata destul de interesant.
Nu este foarte mare.
Oferta gratuita am postat-o aici
Livrarea se face in Calarasi.
Leapsa merge mai departe catre oricine doreste sa bloggareasca si sa daruiasca. Sau pur si simplu sa daruiasca. Asa ca puteti cere leapsa prin mail sau printr-un coment aici.
Spor!
Vizitatorii :)
Stiu ca posturile sunt blocate in administratia publica pana la …. Dar, ajutoarele voluntare intotdeauna sunt binevenite. Sau nu! Muhahahaha!!!!
Capsatorul a fost mai rapid ca el, asa ca Dumnezeu sa-l ierte si sa-l primeasca in vesnicele plaiuri ale vanatorii.
Noua degete jumate :) Muhaha Ha Ha!!!
Cine a inventat dictonul „munca l-a facut pe om” cred ca avea probleme mari cu capul, sau era inginer. Munca e cea mai periculoasa treaba din lumea asta. Si nici macar nu este adevarat ca iti stimuleaza inteligenta. Nu, clar nu! Daca as fi fost mai inteligent m-as fi dus azi la pescuit si nu mi-as fi pus degetul in fata unui cutter ascutit. Daca m-as fi dus la peste as fi stat acum relaxat pe canapea si nu mi-as fi perdut o ora din viata pe la urgente.
Ah, camera de garda din Calarasi e ceva like Stairway to Heaven. Adica medicul de garda vine abia dupa ce te-ai racit. Daca ii pot multumi cuiva de acolo, aceea este asistenta care s-a ocupat de mine. Medicul a venit peste o jumatate de ora. Cica avea o conversatie telefonica importanta. WTF Larry?!? Esti medic de garda! A coborat abia dupa ce a fost sunat a treia oara. Saraca asistenta ii tot explica cuiva ca are o plaga taiata si o entorsa. Plaga taiata frate!!! Probabil ca ar fi trebuit sa am mai multe.
Si sa nu mai spun ca atunci cand a coborat a fost foooarte interesat de mine. Aproape mi-a zmuls bandajul de pe mana, s-a uitat cu o jumatate de ochi la rana, m-a bandajat asa, sa fie bandajat, si mi-a zis sa vin maine la el la cabinet sa-mi schimbe bandajul. Cucu se mai duce! A, am uitat sa va spun, era medic plastician. L-a durut la zece metri de spate ca degetul meu statea stramb. Si cum sa va explic, degetul (policele) e taiat dintr-o parte pana aproape in partea cealalta. Nu e o taietura superficiala, adica aproape un centrimetru din deget atarna. Daca ar fi fost asa nu m-as fi dus ca tampitul la urgente.
Asa ca fratilor, a venit vremea sa luam lectii de prim ajutor si sa ne amenajam un punct de prim ajutor acasa. Asa o sa avem mai multe sanse sa traim in caz ca se mai intampla cate o boacana.
Si apropo, stie cineva unde sunt toti medicii tineri? Tot respectul pentru medicii buni si dedicati, dar in momentul in care se indreapta spre tine un medic atat de scarbit de viata, parca iti vine sa te duci dracu pe campii.
Hai buna seara!!!
Casual Bolero by Ravel
Mereu am fost atras de lucrurile spontane, ah-hoc, sau oricum ati vrea sa le spuneti. In povestea de acum este vorba despre actiunile gen flash mob. Pentru cei care le pregatesc, nu e ceva spontan, insa pentru privitori este o bucurie a sufletului. Ia poftiti la un pahar cu apa si o dulceata si priviti la flash mobul din Gara centrala din Copenhaga. Doamnelor si domnilor, va prezint prin amabilitatea scamatorului Youtube, Filarmonica din Copenhaga cu maestrul pus pe sotii, Jesper Nordin. Bolero de Ravel! Maesto, muzica!!!
Jazz-o-cow
Cum le potriveste el ‘Mnezeu dragutul si ne lasa pe noi sa-i zicem coincidenta. Azi, la vreo ora si ceva dupa expirarea timpului legal de lucru al bugetarilor, primesc o vizita a unui prieten. Cam scump la vedere dupa parerea mea, dar e bine si asa decat nimic. Si din vorba in vorba am ajuns la un subiect simpatic. JAZZ-ul si Calarasul. Ceva gen baba si mitraliera. Consatenii mei se plang ca nu exista viata culturala in urbea noastra mica si prafuita, insa, atunci cand apare o oportunitate, brusc toti isi aduc aminte ca si-au uitat laptele pe foc si nu pot ramane. Probabil ca asa e trendy, sa te plangi!?!
Si acum ajung la coincidenta. Dupa ce pleaca domnu prietenu pe la casa lui, deschid si eu mail-ul, ca omul care a stat 2 ore departe de computador si ce vad? Un mail :), ca doar nu vad un dinozaur 🙂 Iar in mail, una bucata link spre youtube cu ….
He, He, He!!! Observati cat de fascinate sunt vacile de JAZZ?. Acum am inteles, nu oamenii sunt de vina, muzica e. Jazzul e pentru vaci. DOHHHH!!!
Sifoaneeeee!!!
fetele mele 🙂
Vreau sa va spun ca acum in epoca aifoanelor si altor minunatii am reusit si eu sa ma aliniez trendului. Nu mai incap in piele de mandrie. (si sa nu aud comentarii ca de fapt nu mai incap in piele din cauza tesutului adipos, ca fac urat! 🙂 )
Adica, am achizitionat de pe marginea drumului doua bucati sifoane. Da, da. Sifoane. Dinalea comuniste. Toata viata am visat sa am si eu sifonul meu elegant. Si acum, am DOUA!!! Nici nu pot sa mai vorbesc de emotie, doua sifoane, mari cu protectie de plasa. Imi strivesc o lacrima in coltul ochiului.Nici acum nu imi vine sa cred ca a existat cineva atat de inconstient sa abandoneze astfel de bijuterii. Oricum, eu ii multumesc. Le-am adoptat si le-am dat si nume. Nu le spun ca sa nu le strigati si sa fuga de acasa.
Cei care au dat drumul la televizoare prin perioada cand nu exista decat telejurnalul isi aduc foarte bine aminte de simbolul national. Nu, nu secera si ciocanul. Sifonul! Non stop vedeai cate un copil grabindu-se cu cate o plasa zgomotoasa spre sifonarie.
Acum nimeni nu mai bea sifon. Insa, eu imi scot palaria, sapca, fesul si tichia in fata lui Joseph Priesley care prin 1772 s-a saturat de apa plata cu lamaie si a infipt o tzara de dioxid de de carbon intr-o sticla de apa „chioara”. Si s-a apucat sa faca sprit! 🙂
In incheiere pun si o poza cu neste verisoare de ale lor, pe care le-as primi in gazda. (batranele de prin 1896; 1890 si 1960)
Sunt fericit, Bing – Bang!
Sursa pozei sifoanelor de epoca: Colonel Blink