Ce nu-mi aduce inspiratia, imi aduce netul!!!

Azi dimineata imi citeam alene mailurile. Pozuri, filmulete, tone de spam, ca la cate sunt, unele mai si scapa de filtre. Mai apare si cate o factura, ca astea sunt mai rele ca spamul si un email (dar nu de cratitza) super haios. Il copiez mai jos pentru distractie sau nedistractie :). Depinde de nevasta acum 🙂

„Un tip neînsurat îl invidiază pe unul însurat fiindcă îşi închipuie că acesta din urmă are oricând ce mânca şi cu cine face sex. La rândul lui, tipul însurat îl invidiază pe burlac exact pentru aceleaşi lucruri.

De la apariţia căsătoriei încoace, bărbatul însurat şi cel neînsurat s-au invidiat reciproc, pentru că fiecare are impresia ca celălalt trăieşte ca un sultan într-un paradis sexual şi gastronomic unde efortul maxim ca să obţii ceva e să baţi din palme. Dacă-i întrebi pe dobitoci, amândoi ar face schimb de locuri.

De fapt, viaţa lor e cam la fel. Tipul neînsurat îşi face o listă de cumpărături, se urcă în maşină şi se duce la hipermarket să-şi ia ceva de mâncare. Tot acolo ajunge şi tipul însurat, tot singur, şi tot cu lista după el – a găsit-o dimineaţă pe frigider, lângă post-it-ul cu: „Iubi, du-te tu la Carrefour, azi e întâlnirea aia cu clientul. Ţi-am lăsat lista pe frigider. Pupi. PS: Să nu uiţi de şerveţelele demachiante că nu mai am. Ambalajul e pe maşina de spălat, ia-l cu tine, sigur nu ţii minte de care”.

Practic, dacă ăla însurat n-are copii, n-ai cum să-i deosebeşti la hipermarket. Iar starea civilă nu contează deloc nici mai încolo, oricum ăla care va mânca ceva bun în seara aia va fi ăla dintre ei care ştie să gătească.

În ce priveşte femeile, lucrurile stau cam la fel.

Să-l luăm, de pildă, pe tipul neînsurat: ăsta de regulă e un pretenţios şi face nazuri de parcă ar fi cel puţin Brad Pitt (sau Titus Steel, pentru cinefilii mai rafinaţi). În schimb, bărbatul însurat găseşte absolut superbă orice femeie care nu e nevastă-sa şi ar agăţa-o şi pe femeia cu barbă dacă ar putea scăpa puţin de-acasă. Până la coadă, rezultatul e cam acelaşi: nici unul dintre ei nu are parte de prea multe femei.

Singura diferenţă aici e că ăla neînsurat ar face sex cu nevasta ăluia însurat, în timp ce ultimul nu.

Rezultatul e dărâmător pentru femeie: practic, nici unul nu face sex cu ea!

Momentul în care cei doi seamănă cel mai mult e sâmbătă seara, atunci se simt exact la fel.

Ăla neînsurat ar face sex, dar n-are cu cine. Sau are, dar e sub Claudia Schiffer şi nu merită deranjul, că trebuie să-ţi faci duş, să găseşti un tricou curat şi îţi mai pierzi şi locul de parcare până vii înapoi.

Şi ăla însurat ar face sex, dar nici el n-are cu cine. Sau are, dar nu poate pleca de-acasă…”

Sura: Marele si infinitul internet via imieil.

Franturi – part one

Poetii nu se rusineaza de propriile experiente. Ei profita de ele.

Friedrich Nietzsche

Am doar un gand acum, sa scriu. Sa scriu, sa scriu. Ca-s inca viu. Sa scriu de viu, sa scriu … Sa scriu!!!

Cosmin Meleacă

 I (unu)

 Aruncarea cuvintelor intr-o oaza de lumina,

Ne sfarma, ne ucide.

Puritatea trairilor,

Ne lasa gustul amar.

Pe buze.

Ne rupe. Si ne alunga.

Cum se poate sa fim fericiti ?

De ce sa fim fericiti ?

Pentru ce ?

Lumea asta,

Nu are, nu mai are nevoie de iubire.

De noi.

De ce ?

Am tradat-o !

Cum de-am putut s-o sfidam ?

Caci noi acum,

Am rupt noi jugul,

Si am plecat.

Si ne-am unit.

Pericol !!!

lumea striga…

S-au adunat !

Nu-i lasati !

Pericol !!!

lumea stiga !

Luati-i dupa noi.

Ce faceti voi !

 Nebunilor !

S-au unit !

Acuma !

Nebunilor !

Nu mai e loc de iubire, de fericire.

uitati-va la voi …

Uitati-va la noi !

Vedeti !

Suntem reali.

Noi suntem maine.

Ce faceti voi !

Ce cautati ?

Ce ? Sunteti magi ?

Aduceti voi trecutul ?

Ce-aveti cu El ?

E trist !

Romeo ! Julieta !

Alti nebuni !

Fugiti de-aici, voi, dispareti !

Aduceti lanturi, ferecati-i !

Pe fiecare intr-un alt colt.

luati-le iubirea, fericirea, visarea…

Pericol !!!

Ei natangii.

Na pervertesc copiii.

Ce netoti !

Ucideti-i cu pietre, nu-i lasati…

****

 II (doi)

 Timpul.

de cand este el in noi ?

De cand suntem noi in el ?

Hai sa ne rupem, sa fugim.

 Sa ne ascundem noi de el.

Eu vreau, si poate noi,

Sa-l aruncam noi vrem.

Sa fim asa, c-acum.

Noi vrem sa fim asa,

C-acum.

Nu vrem sa vina ziua

 cea de maine,

O uram.

caci suntem noi,

Si nimenea pe langa,

Nu-i sa ne-alunge.

Sa ne trezeasca, sa ne franga,

Sa ne ucida clipa de acum.

Sa ne explice ca mai e si maine,

nu vrem sa stim.

nu vrem sa fim.

Noi suntem azi, nu suntem maine.

Acuma-i tot, maine nimic.

Si tristi, si fericiti,

Noi suntem.

Dar suntem noi.

si nu e nimeni, sa ne-alunge.

*****

III (trei)

 Te simt cum treci ,

prin noaptea chioara.

Si treci razand,

Prin fata casei mele.

Dar nu te mai opresti,

Gnu te opresti nicicand,

Caci tu nu esti decat

in gandurile mele.

Un gand ciudat ,

de luna plina,

ce-si bate joc de visurile mele.

****

Dmitri Amacos

 

P.S. In  “Franturi” se vor aduna poeziile care inca nu si-au gasit locul in niciun „ciclu” Si ele au fost scrise tot in perioada de studentie, long time ago. Acum a venit vremea sa iasa la iveala. In timp, or sa mai apara si altele si de ce nu, poate chiar noi”

P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, dar tot eu sunt :D Am hotarat sa pastrez semnatura de atunci pentru a diferentia scrierile vechi de posibilile nebunii noi.

Dimineata pe racoare!

Deci, (ce-mi place cand incep cu concluzia 🙂 ), vine frigul fratilor!!! Asa ca m-am gandit sa le ofer tuturor celor anchilozati un antrenament „pentru de dimineata”. Si pentru ca 1000 de cuvinte nu reusesc sa descrie ce face fata aia cu corpul ei, bag filmul. Motor!!!

Festina Lente! – part two

Gând 1

Pãrerea mea este cã poetul nu are o epocã a lui;epoca îsi are poetii ei si,în genere ,epoca îsi vede singurã poetii.

Gând 2

Vreau sã vã spun un lucru, cu riscul de a mã repeta: eu nu prea cred cã existã poeti, cred cã existã poezie.

Nichita Stanescu

X (zece)

Cand te-am rugat sa ma mai lasi

O clipa,

Mi-ai spus :

De ce ?

Doar n-are rost,

De ce sa mai ramai o clipa,

Cand ai trait

Atata timp fara un rost ?

Acum in ultima secunda,

Tu te-ai trezit infrigurat,

Chiar crezi ca poti

sa schimbi o viata,

intr-o clipa ?

Sa mergem dar,

in clipa asta, viata ta,

A incetat.

****

 XI (unspe)

 Destin nebun ce ai cu mine ?

Ce sa iti dau ?

Ce sa-ti mai dau ?

Caci am ramas doar eu cu mine.

Pe ceilalti ti i-am dat de mult,

In dar.

Nu ti-am platit de-atatea ori

tributul ?

Nu ti-am dat tot ce am avut ?

Ti-am dat chiar pana si-nceputul.

Macar sfarsitul lasa-l,

Nu mi-l lua.

****

XII (doispe)

 Mi-am pus in ultima tigara,

Un bob marunt de adevar.

Cu fumul eu sa-l dau afara,

Si sa ma-nconjur eu,

de El.

Dar ce folos,

Caci eu sunt singur,

Ce rost mai are sa ma-nec.

Si dac-ar fi sa iasa afara,

Sa-l scuip pe tot,

Pe dusumea.

Cine se-apleaca

Sa il vada ,

Cand li-este greu a se-apleca.

Prefera toti minciuna crasa,

Cu iz ciudat de adevar.

Ea este buna, si frumoasa,

Ne ofera tot ce vrem

sa stim.

****

 XIII (treispe)

 O, suflet nebun,

opreste-te o clipa,

Ce vrei sa faci ? Unde te crezi ?

Vino la mine, sa vorbim o clipa,

Sau oare tu nu vezi c-afara,

N-ai unde sa te-ascunzi,

De soarele murdar ?

Ce vrei sa cazi la pat ?

Sa mori ?

Ah, nu m-ai ascultat,

si-acuma iata zaci in tina,

ca ultimul ratat.

Si nu te ia nimeni

de aici.

Charon este batran,

luntrea-i bolnava,

Tu blestemat esti, deci

sa zaci.

****

 XIV (paispe)

 Acuma stiu !

De ce nu pot,

De ce, eu,nu mai pot sa scriu !

Abia acuma stiu !

Am vrut sa scriu pompos, de gala.

Cuvinte alese, si idei.

Ce nu veneau din mine,

Ci din EU (ce mare vanitos)

Credeam ca sunt poet,

Scuipam pe Eminescu,

Ah ce-nbatare !…

Aveam un top intreg,

de poezii.

Citeam zambind cu voce tare,

mandru de mine

“Oau sunt tare,

Sunt cel mai tare din poeti”

Poet ?

S-o spuna vremea-ntai,

Si-abia atunci voi aspira umil,

la rangul de poet.

****

 XV (cinspe)

 Acum sunt singur.

La fel am fost si ieri.

Nu mai tin minte sirul,

 Caci au fost multe ieri.

Destinul meu e negru,

Iubesc culoarea lui,

Mi-am prins in coada parul,

Si umblu tot haihui.

Nu caut companie,

Sunt un insingurat,

Ma chiama departarea,

Ma striga ne-ncetat.

Mi-am strans bine bocancii,

Si iata am plecat.

****

 Cosmin Meleacă

Medicamente!!! Hă, Hă, hă hă …

Fratilor, a venit toamna si au iesit nebunii la drumul mare!!! Mai mereu auzi de nebuni care fac una alta. Acum am auzit (citit) una tare de tot. Un neica pensionar i-a taiat coarda unui alpinist utilitar. Meserie. probabil ca ii stresa pisica. Sau poate ca ii bronza floarea cu dungi.

http://www.youtube.com/watch?v=2scpPh7yJGM

Ma-nclin!

(Imagine: Dragos Savu/Mediafax Foto)

Se pare ca in toamna asta artistii au parte de tot mai multe marsuri mortuare. De data aceasta, Liviu Ciulei, unul dintre cei mai mari regizori ai nostrii strange in jurul  lui comunitatea lor.

Drum bun maestre!

<<Liviu Ciulei s-a nascut pe 7 iulie 1923. A studiat teatrul, la Conservatorul Regal de Muzica si Teatru din Bucuresti, iar apoi arhitectura. Cariera spectaculoasa a lui Liviu Ciulei include peste 20 de filme, la care a lucrat in calitate de regizor, actor sau scenarist, precum si numeroase spectacole de teatru, unde si-a pus semnatura ca regizor, scenograf sau actor, aceste productii fiind recompensate de-a lungul timpului cu distinctii prestigioase.

Printre distinctiile obtinute de Liviu Ciulei, se numara premiul pentru regie, la Festivalul de la Cannes, 1965, pentru „Padurea spanzuratilor”, Globul de Cristal, la Karlovy Vary, in 1969, pentru filmul „Valurile Dunarii”, Premiul UNITER, in 1996, Premiul de Excelenta UNITER, 2001, Premiul de Excelenta in cinematografia romana, 2002.>> (Sursa: Mediafax)