Hai la roșii neamule … !

De peste o lună mi-am pus pana după ureche și blogul înapoi în raft. Nu l-am pus pentru uitare ci pentru scurtă păstrare. Iar pentru că prea multă odihnă strică, azi am hotărât că e momentul să-l scot din raft, să scutur bruma de praf ce se asezase la repezeală pe el și să vă aduc aminte de ceva. De ceva bun. Amintirile le rezerv pentru cei care au deschis televizorul pe vremea lui Bălănel și Miaunel, prezenți în viața noastră doar câte 5- 10 minute pe zi.

Mirosul acela de pâmănt, amestecat cu ceva răcoritor al roșiilor naturale ce se simțea atunci când împușcatul ne scotea din școli și ne trimitea să muncim pe brânci prin diverse CAP-uri sau IAS-uri, așa ca să nu ne priască vacanța, care oricum din mare se făcea mică datorită infernalelor defilări. Îmi aduc foarte bine aminte cum urlau niste idioti semi-analfabeți la noi și ne îndemnau să muncim mai cu spor, că țara are nevoie de mâncare. Avea pe dracu.

Dar nu despre asta e vorba, idioți au fost și or să mai fie.

Îmi aduc foarte bine aminte de momentele de pauză, când, frânt de oboseală și cu o mare sete în mine apucam direct din grămadă câte o roșie, o ștergeam de tricou și mușcam din ea. Fără sare, fără nimic. În momentul ăla tot rahatul propagandist mi se ștergea din minte. Idioții, umilința, tăieturile din palme, murdăria de pe haine și de pe față. Nu mai rămânea decât gustul acela tare, al pământului care a pompat o vară întreagă viață în acea roșie. Viața merita trăită.

Ca să nu mă mai lungesc atât, acel miros l-am re-experimentat acum două zile în grădina unui prieten, harnic grădinar amator în puținul timp liber,Vio Ghiță. Mirosul roșiilor naturale, neaditivate plutea peste grădină. Poate din cauză că erau proaspăt udate. La plecare, pentru că am fost cuminți am primit cadou într-o sacoșică câteva exemplare. Unele dintr-un soi portocaliu și altele roz. Nu semănau cu cele de pe tarabe., însă arătau mult mai apetisant.

Nu m-am purtat la fel de spartan ca în copilărie. Nu am mușcat acolo din madam tomata. Am facut-o acasă împreună cu nevasta personală. Iar gustul, gustul, m-a împins înapoi în timp. Pe acolo pe la chichițele de care vorbea Marcelică Proust. Nu caut timpul trecut, însă sunt uimit că am mai putut simți încă odată gustul copilăriei.

Mulțumesc grădinare iscusit.

P.S. (doar pentru cei ce s-au născut sub semnul steagului găurit). Da, roșiile au gust, iar gustul lor nu este unul similar cu cel al cartonului 🙂

Școala de vară – Silistra – “Region Wide Education – Parteneriat transfrontalier pentru instruire pe tot parcursul vieţii” cod MIS – ETC 219

Călărași – 01 august 2012 – În perioada 03 august – 05 august 2012 Centrul Regional de Formare Continuă pentru Administrația Publică Locală București organizează la Silistra, Bulgaria – Hotel Viena:

”ȘCOALA DE VARĂ – „Procesul eurointegrării din Bulgaria și România – perspectiva bulgară”

Obiectivele Școlii de Vară sunt:

  •  Sporirea cunoștințelor cu privire la aspectele cele mai importante în procesul de integrare și a dialogului social;
  • Creșterea gradului de conștientizare cu privire la rolul dialogului în gestionarea diversității cultural;
  •  Învățarea abilităților practice tipice comunicatorilor interculturali
  • Promovarea dialogului intercultural între comunitățile de frontier în procesul de integrare europeană continuă;
  • Creșterea importanței dialogului intercultural în gestionarea diversității europene.

Centrul Regional de Formare Continuă pentru Administrația Publică Locală București împreună cu Universitatea din Ruse „Anghel Kanchev” – sucursala Silistra prin Autoritatea de management al Programului de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013 au obținut finanțare pentru proiectul „Region Wide Education -Parteneriat transfrontalier pentru instruire pe tot parcursul vieții în regiunea Călărași -Silistra – Constanța”, cod MIS – ETC: 219.

 Obiectivul principal al proiectului este de a încuraja cooperarea și schimburile între trei instituții de învătământ pentru a elabora și implementa programe comune bilingve, care să dezvolte resursele umane în regiunea transfrontalieră Călărași – Silistra – Constanța.

 Obiective specifice: 1. Crearea unei retele pentru schimb de experiență profesională și practice pozitive între echipele instituțiilor de instruire; 2. Implementarea și aplicarea programelor specializate de instruire: unul de limbi străine și altul profesional; 3. Promovarea și aplicarea unor forme noi de formare continuă, inclusiv e-learning.

PROGRAMUL DE COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ ROMANIA-BULGARIA 2007 – 2013

Programul de Cooperare Transfrontalieră România-Bulgaria este un program operațional cu finanțare europeană, pentru România și Bulgaria, în perioada 2007-2013.

Programul sprijină dezvoltarea zonelor de graniţa eligibile, atât din România, cât și din Bulgaria. El urmăreşte să creeze o „punte” între cele două ţări, cu scopul de a sprijini regiunile de graniţă în rezolvarea problemelor similare de dezvoltare, prin colaborare şi promovarea unor soluţii comune. Astfel, granița va uni regiunile de pe ambele maluri ale Dunării, în loc să le despartă.

Prin intermediul programului, românii şi bulgarii din zonele de frontieră vor fi încurajaţi să dezvolte noi afaceri, să schimbe informaţii şi să profite de pe urma îmbunatăţirii accesului peste graniţă. Ei vor colabora pentru a preveni inundaţiile, pentru a conserva resursele naturale şi pentru a promova turismul. În acest fel, zonele de frontieră vor deveni locuri mai atractive pentru oamenii care trăiesc şi muncesc acolo, dar şi pentru investitori.

Fondurile alocate Programului de Cooperare Transfrontalieră Romania-Bulgaria 2007-2013 însumează peste 262 milioane de euro. Programul este finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) – fondul structural creat pentru a sprijini reducerea dezechilibrelor dintre regiunile UE. Contribuţia UE reprezintă 83% din bugetul alocat programului (217,8 milioane de euro), restul de 17% (44,2 milioane de euro) reprezentând contribute naţionale (din bugete de stat şi din sursele proprii ale partenerilor care iau parte la proiecte).

Obiectivele Programului de Cooperare Transfrontalieră Romania-Bulgaria 2007-2013

Scopul strategic general al programului este apropierea oamenilor, a comunităţilor şi a economiilor zonei de graniţă dintre România şi Bulgaria, în vederea participării la dezvoltarea comună a zonei de cooperare, prin utilizarea durabilă a resurselor şi avantajelor sale umane, naturale şi de mediu. România şi Bulgaria au stabilit următoarele obiective specifice comune pentru acest program:

  1. îmbunătăţirea accesului la infrastructură de transport în cadrul ariei eligibile, pentru a facilita circulaţia bunurilor şi persoanelor;
  2. îmbunătăţirea disponibilităţii şi diseminării informaţiilor privind oportunităţile comune în cadrul zonei de frontieră;
  3. durabilitatea valorii intrinseci a resurselor naturale ale zonei, prin exploatarea prudentă şi protejarea efectivă a mediului înconjurător;
  4. dezvoltarea economică durabilă a regiunii de frontieră prin iniţiative comune, în vederea identificării şi întăririi avantajelor comparative şi reducerii dezavantajelor;
  5. consolidarea coeziunii sociale şi culturale prin acţiuni de cooperare între oameni şi comunităţi.

 

descarcă comunicatul în format pdf de aici Comunicat de presa CRFB_ro_Scoala_de_vara_BG

Gunoi cu caru … pe ape

Spuneam acum ceva vreme că sunt chestii de care aflu întâmplator și încep să mă bântuie. Așa s-a întâmplat și cu o știre pe care am citit-o acum ceva vreme și care nu se lasa deloc arhivată. Tot revine în prim plan, în planul meu mental, of course my horse :). Iar vioara asta stricată tot scârtâie de ceva vreme. Este vorba de ”Marea pata de gunoi din Oceanul Pacific”. Știți Pacificul, e ăla despre care tot cântam noi când eram mici: ”Din oceanul Pacific A iesit un peste mic. Si pe coada lui scria Iesi afara dum-nea-ta!”.

OK. Acum l-am localizat toți fără probleme. Cu Pacificul în minte, să ne imaginăm o suprafață de două ori mai mare decât țărișoara noastră și să o umplem de gunoaie (cei care nu își pot imagina draga noastră țară plină de gunoaie, să-si imagineze o suprafață aproape cat suprafața Texas-ul).

OAU!!! Imens nu? ESTE. Este atât de mare, că eu nu mă mai pot desprinde de ea. Nu îmi vine să cred că se poate ajunge la așa ceva. Tone și tone de gunoi plutitor infectează apele odată curate. Unii ar spune că avem noroc că ele sunt strânse în același loc datorită curentului subtropical al Pacificului de Nord care formează o spirală ce atrage în centrul ei aceste mizerii. Halal noroc!  De acest ”noroc” au fost afectate viețuitoarele care nu deosebesc micile particule de plastic, descompuse în mici bucățele datorită acțiunii valurilor. Ele ingerează cu încredere aceste bucățele fiind convinse că și-au asigurat o masă copioasă. Iar atunci când mor, pentru că numai noi oamenii reușim să ne hrănim cu plastic și să nu murim, (cred că toți stim despre ce vorbesc aici) nu cred că fredonează niciuna dintre ele ”life in plastic is fantastic”

Tragic este că pentru această mega poluare, pentru că aici vorbim despre sute de milioane de tone de gunoi, nu există încă nicio soluție.

Chiar acum, înainte de închiderea ediției, am aflat că o pată similară se întinde și în Atlantic.

Dialogul surzilor in epoca smartphone-urilor

Sursa foto: socialmediagroup.com

Zdraveĭte skŭpi priyateli. (asta așa, ca să nu se mai ia mereu de mine mr. Boabă). În ultima vreme am ajuns nevazut, neauzit. Iar pentru asta aș vrea să-i spun ăluia care a inventat dictonul ”munca înnobilează” că a e un idiot, chiar dacă e de mult oale și ulcele și ar fi trebuit să vorbesc despre el la trecut :). Iar pentru că tot l-am clopoțit pe Bob o să fac un update și o să spun că mult mai corect e dictonul lui: ”Munca e doar pentru mașini” :).

OK. Asta fu introducerea. Iar ea săraca nu are nicio legătură cu restul. Și cum despre restul aș dori să vorbesc, am să vă povestesc despre o întâmplare scurtă, care de fapt e mai mult o observare. De la geam. De la geamul biroului muncii mele sclavagiste :). Îi pot spune și tragere cu ochiul pentru amuzament. Buun! Acum să vă descriu un pic decorul. Una bucată bancă situată confortabil la umbra unor castani superbi. Pe bancă, trei puștoaice proaspăt intrate în vacanță. Trei prietene, trei amice, trei … cu vreți să le zicem, așa le zicem.

Ce făceau ele. Socializau. Normal, nu? E vacanță, relaxare, nu mai trage nimeni de tine să mergi la școală, să înveți … chestii, socoteli. Da? Socializau, că doar de aia sunt prietene. Dar cum socializau ele? În tăcere. Zici că erau la biserică. Fiecare cu câte un smartphone în mâini. Fiecare privea în el, iar apoi butona. Să fim înțeleși, fiecare cu butoanele ei :). Bestial.  🙂

În rest … TĂCERE!!! Păsărelele ciripeau, soarele strălucea, umbra răcorea, slujba mergea ….

A venit vacanța, cu trenul din Franța!!!

Mr. Soare declară: un fleac … m-au ciuruit … :)

Sursa_foto-afp-mediafaxBine v-am regăsit dragi blog-cititori. Nu mă mai încurc în introduceri și vă spun că Venus a trecut prin fața Soarelui. Frumos nu? Interesant. Așa am citit si eu zilele trecute în presă, că o să fie minunat, că e o sansă unică în viață. Fenomen unic, superb, bla, bla, bla … Păi Venus trecu, da pe unde trecu vere? Că m-am trezit ca prostu de la cinci dimineața, am adunat toți ochelarii de soare din casă, i-am pus unii peste alții și am ieșit afară la benoclat. Și m-am benoclat … și m-am tot benoclat până mi-au dat lacrimile, că domnu’ Soare mă cam ardea la retină cu toate straturile de lentile suprapuse de mine, iar Venus fu timidă și trecu prin altă parte :)))). Așa că de nervi m-am hotărât ca data viitoare când o mai trece, adică peste 105 ani, nu o să mai pun botul la ce scrie presa și nu o să mă mai trezesc ca prostu. Am să o ignor uite așa, să moară de ciudă că nu mă uit la ea.

Din toată benoclarea asta măcar am rămas și cu ceva pozitiv. Cântau așa de frumos păsărele de dimineață încât nu m-am supărat că zeița frumuseții s-a fofilat si s-a ascuns de privirea mea de muritor nepregătit corespunzător. Iar pentru că bănuiesc că nu am fost singurul care nu a reușit să o vadă pun și eu o poză luată de pe net via ziarul Gândul.

Vă mai scriu în 2117 despre fenomen.  Pînă atunci, Gud bai!

Later update.

pe descopera.ro e o galerie foto frumoasa cu ceea ce ar fi trebuit sa vad eu.

Farmecul discret al antichităților

Salutare națiune! Long time no see! Nu fusei in chefuri de scriitură și nici acum nu mă prea înghesui. Dar fusei la un eveniment draguț, exact pe placul meu, adică cioburi. Bine, super cioburi, lipite si expuse frumos. Am participat la deschiderea unei expoziții dedicate ceramicii grecești. Expoziția prezintă o frântură din colecțiile Muzeului Național de Antichități  și va poposi o vreme la muzeul din urbea noastră, pe numele lui, Muzeul Dunării de jos. Astăzi e noaptea muzeelor așa că nu ezitați să o vizitați. Ceramica din Grecia antică a atins la vremea ei cel mai înalt grad de artă și este o mărturie a vieții și culturii vechilor greci. Ei au pictat iar noi ne minunăm.

Nu vreau să întru în prea multe detalii, așa că vă spun pe scurt că arta decorării vaselor grecești a evoluat de la motive geometrice diverse spre reprezentări mai complexe și mai fine, antropomorfe și zoomorfe. Picturile zoomorfe de pe vase reprezintă grifoni, sfincși sau lei, iar cele antropomorfe abundă de scene de luptă sau de vânătoare. Pe lângă evoluția reprezentărilor asistăm și la o tranziție de la stilul negru, inventat în Corint, caracterizat prin reprezentarea figurilor cu negru pe fondul roșiatic al lutului spre stilul roșu pe fond negru. Temele sunt completate cu scene din viața cotidiană.

Și nu înainte de încheiere să va zic vreo două vorbe și despre Colecțiile Muzeului Național de Antichități (Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” al Academiei Române) La baza colecțiilor stau donatori pasionați din secolul XIX – început de secol XX. Printre donatori se află generalul Nicolae Mavros – fost inspector general al carantinelor Dunării între 1829 – 1859 și secretar al domnitorului Alexandru Șuțu. Nu se știe de unde a achiziționat vasele. Alți mari pasionați de antichități care și-au doat colecțiile către Muzeul de antichități au fost Duiliu Zamfirescu, Lidia Filipescu, D. Papazoglu.

Vedeta colecției expuse la Călărași este o hydrie attică cu figuri roșii din sec. V î.Chr. cu scene reprezentând thyasos-ul dionysiac. Vasul a făcut parte din colecția lui Nicolae Ceaușescu și a fost recuperat după revoluție din Palatul primăverii. Umblă vorba că vasul i-a fost făcut cadou conducătorului iubit ce către mafia siciliană. Interesant, NU?

Fusei destul de scurt. Ar fi fost multe de spus, dar în locul vorbelor o să vă las o prezentare pe care am primit-o prin bunăvoința domnului Neagu, directorul muzeului nostru. Vizionare plăcută! Și nu uitați să profitați de noaptea muzeelor!