Am tot amintit prin paginile acestei scriituri publico – personală despre Scorsi, pe numele lui din buletin Adrian Nicolae. Și atunci și acum mă mândream cu faptul că am avut onoarea de a cunoaște și de a fi prieten cu un pasionat de știință. De ceva vreme el și-a împletit această pasiune cu meseria și a reușit să intre între rândurile foarte subțiate ale jurnaliștilor de știință. Și-a început ucenicia la Descoperă iar apoi a pus umărul alături de o mână de oameni inimoși la resuscitarea unei reviste care mă fascina în copilărie, Știință și Tehnică.
Cei din generația mea își aduc aminte cum așteptam săptămână de săptămână să ne povestească câte ceva despre știintă și tehnică Alexandru Mironov iar apoi să ne ungă pe suflet cu câte un episod din Star Trek. Ei bine, alături de el, de Cristian Român, Marc Ulieriu, Cătălin Beldea sau Claudiu Andone, Scorsi a reușit să-mi lumineze viața stresată și stresantă de adult. De fiecare dată când întru în posesia a câte unui nou număr din revistă, redevin copil. Articolele lor sunt altceva decât citim în ziua de azi. Pot spune că sunt hrănitoare și că nu conțin E-uri sau potențiatori de aromă. Te ung la suflet și demonstrează că încă mai avem valoare. Nu zic că programele de știină de la tembelizor nu sunt bune. Sunt. Însă crește inima în tine când vezi că și la noi se poate, și încă bine.
Nu am vrut să perii pe nimeni scriind aceste cuvinte, însă în mod sigur știu că acești oameni merită să fie periați și încurajați să nu renunțe niciodată la ceea ce fac.
Iar acum o să mă laud un piculeț. Ieri am primit cadou primul număr din revistă cu … CU … cu semnăturile acestor nenișori dragi mie. Da, mă laud, pentru că merit. 🙂