Nebunul nu este omul care si-a pierdut ratiunea; nebunul este cel care a pierdut totul, in afara de ratiune.
Gilbert Keith Chesterton
I (unu)
Noi am pierdut legatura cu trecutul,
Noi alergam sa prindem clipa netraita.
Sa ne-mbatam cu noul, cu-absolutul.
Dar noi nu cautam trecutul.
De l-am gasi am plange toti,
Caci el ne este viitor,
Trecutul …
****
II (doi)
De vrei sa fugi de soarta harazita,
Te amagesti desigur,
Caci de ea,
Nu poti sa scapi,
Ea-ti este umbra.
Si nu te bucura,
In zilele cu nori, nu te-a pierdut.
Ea s-a urcat pe tine,
Si s-a prins,
C-o cange inrosita-n focul,
Ce te asteapta,
Fara graba,
Pururea nestins.
****
III (trei)
Spre cer, nu se mai duce nimeni.
Caci noi am vandut cheia.
Pentru o clipa de ragaz pe lume,
N-am vrut sa trecem poarta
spre extaz.
Acum El a plecat.
Si nu mai vine.
El ne-a aratat intrarea,
Dar noi am ras,
Si L-am crucificat.
Acum noi plangem,
Si-L chemam pe cel plecat.
****
IV (patru)
Pentru mine destinul,
S-a nascut o data cu moartea puritatii.
O data cu recunoasterea minciunii,
Pentru a ne impiedica sa mintim.
Sa ne mintim pe noi si altii,
Sa ne strigam cu ura adevaruri masluite.
Cuvinte imbibate in namol
Ce improasca-n jururi,
si ne-nghite …
Pe noi …pe toti …in grup.
****
V (cinci)
Nu exista loc pentru fericire.
Ea a fugit de noi o data cu-nceputul.
O data cu Pandora,
Ea a fugit.
A crezut ca e libera
Sa se aseze unde vrea.
Dar noi am gonit-o,
Nu am recunoscut-o.
Ura era prea puternica in noi.
Nu o puteam primi.
Era o fugara.
Era interzis sa primesti in casa
Fugarii …
Dar ne-a ramas speranta,
Fata Morgana deghizata.
Sa ne-amagim atunci,
Sa ne-amagim …
****
VI (sase)
Prin noi curge elementul distructiv.
Noi ne-nbatam in fiecare zi cu el.
si ne place …
Doamne, ce ne place …
Noi il simtim intaritor,
Dar este otrava.
Otrava data cu lingurita
De fiara din noi.
Ea rade …
Si ne adapa zilnic.
****
VII (sapte)
Pentru ce ne agatam,
Cu furie, cu disperare,
De viata ?
Ea ne da numai deziluzii.
Aripa ei e noapte,
Moartea e zi.
Ea e trairea necunoscuta,
Ne atrage.
Dar o respingem zi de zi.
De ce nu renuntam ?
De ce nu ne scaldam in lumina …
In necunoscut.
Poate e frumos,
Poate e totul.
Poate …
Cei ce au curajul
Sunt huliti …
****
VIII (opt)
Lumina ?
Inceputul tuturor scamatoriilor.
Ea ne arata totul masluit.
Imbraca totul in mister nedefinit.
Fara de ea am vedea ,
Adevarata fata a lucrurilor.
Am descoperi taina …
Taina scamatoriei primordiale.
****
Dmitri Amacos
P.S. “Poemele nebuniei” este un ciclu de XXII de poezii. Si acest ciclu a fost scris tot prin tineretile mele zbuciumate. O mare parte din ele au fost scrise in mansarda, in perioada studentiei boeme. Ca si celelalte poezii ele sunt doar numerotate pentru ca niciodata nu am considerat ca o poezie ar trebui sa poarte un nume.
P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, tot din studentie. Pe atunci preferam sa le semnez asa. Am hotarat sa pastrez semnatura pentru ca daca atunci am hotarat sa le semnez asa, asa sa ramana.