prima parte e aici

IX (noua)

Ratacim impreuna

Eu si cu mine.

Pe strazile pustiite de oameni.

Dar ne simtim priviti

De dupa garduri.

Fara curajul abordarii directe.

Dar nu ne pasa,

Noi ne-am eliberat de sentimente.

Simtim universul.

Il simtim prin toti porii.

Noi ne-am descoperit,

Dar capul noi il tinem sus.

Nu ne este rusine de singuratate,

Caci suntem doi.

Eu,si cu mine.

****

 X (zece)

 Simt cum se scurge materia cenusie,

La picioare este deja un lac.

Lipicios.

O mazga infecta …

Asta sa fie inteligenta ?

Fara de ea sa nu putem trai ?

Unde este sufletul ?

Unde sta el ?

In cap ?

Sau in degetul mic de la picior ?

****

 XI (unspe)

 Cand un om huleste,

Vrea oare sa-L sfideze ?
Sau vrea doar,

Sa fie sigur ca El exista ?

El are curajul sfidarii.

Ceilalti prefera

Sa-l ucida cu pietre.

****

 XII (doispe)

Noi cei aratati cu degetul ,

Nu degradam specia.

Ci vrem doar sa ne amintim

Inceputurile vietii

Noi ne intoarcem,

Sa vedem daca exista,

De fapt inceputuri.

****

XIII (treispe)

Cand esti impins spre sinucidere,

Tu singur te arunci.

Ceilalti doar te privesc

Cu un ranjet satisfacut ,

Ca nu sunt ei in locul tau.

****

XIV (paispe)

 Noi am parasit puritatea,

Pentru a ne balaci in minciuna.

El si-a parasit puritatea ,

Pentru a ne ajuta.

El a intrat langa noi,

Sa ne intinda o mana,

Pentru a iesi.

Insa noi am calcat peste El,

Si primii care au iesit,

Au vazut ca uscatul,

S-a transformat in mocirla.

****

 XV (cinspe)

 Destinul nostru,

Este insemnat cu o bila neagra.

Cea alba n-a existat niciodata

In joc.

****

 XVI (saispe)

 Unii au nevoie de iubire.

Alearga zilnic dupa ea,

Pentru a-si desclesta falcile.

Pentru a crede ca sunt fericiti.

Cumpara flori si le dau iubitelor,

Si se declara fericiti.

Ies in oras cu ele,

Pentru a arata ca sunt fericiti.

Se bucura…

Se bucura pentru lucruri marunte,

Dar nu, nu sunt fericiti !

Eu am ucis iubirea,

Si traiesc, da ,

Traiesc fericit.

****

 XVII (saptaspe)

Trec prin locuri neumblate,

Si simt ca nu sunt primul.

Il simt pe cel din fata mea,

Si simt ca stie,

 Ca nici el nu e primul.

Dar nu-l simtim pe cel ce a trecut

Primul.

Poate am fost eu,

Poate a fost el.

 Amintirile ne chiama.

Aceleasi amintiri,

Acelasi drum.

Si eu, si el,

 Suntem de fapt,

Doar unul.

****

XVIII (optaspe)

 Un bolovan mi-a prins piciorul.

Si l-a zdrobit.

Si ma forteaza,

Sa-i admir maretia.

Eu pitic intre pitici,

Adiere trecatoare,

Intr-o lume meschina,

Plina de lucruri marete.

Nu ma fortez sa scap,

Nu vreau sa scap,

Caci n-am unde ma duce.

El imi poate oferi umbra,

Protectoare de lumina,

Sa nu ma pierd,

Sa nu ma scurg.

Sa nu devin si eu,

Un pumn de tina.

****

 XIX (nouaspe)

 Alerg in nestire,

Alerg pe un zid.

Si nu-i gasesc capatul.

Caci zidul e un cerc,

Si cercul e un zid.

Alerg, alerg,

Vreau sa-l tocesc.

si il tocesc,

Si in sfarsit pamantul

E sub mine,

Dar mi-am tocit,

Picioarele pe zid.

****

 XX (douazeci)

 Placerea nebunilor este de a rade.

oamenii ce se cred normali,

Rad de ei …

****

 XXI (douasunu)

M-au rupt acum furtunile ploioase,

M-am adunat, un pic cam schiop.

Simteam durerea cum m-apasa,

Si eu zambeam c-un zambet orb.

Aveam un gand, aveam o noima.

Zambeam mereu,

Un zambet cam narod …

Asa zambeam, asa zambesc

Si-acuma.

Asa primesc, asa si dau.

Dar dati-mi mie ce nu cer acuma.

Va multumesc anticipat.

****

 XXII (douaşdoi)

 Si m-am trezit in ziua deselata,

Si m-am simtit cam rupt de tot.

Nu mai credeam ca va veni

Si timpul,

Cand am sa plec si am sa scap,

De tot.

****

 XXIII (douaştrei)

 Am fost cazut pe-o rana,

Intr-o doara.

Sedeam incet cu plictiseala,

Nu vream sa stiu ca-i inc-amiaza,

Caci eu sedeam,

Si-mi era jale.

Ma plictiseau cuvintele, cu forma lor

De gala.

Ma plictiseau si cei

Ce imi tineau de urat.

Nu mai puteam s-ascult,

Si-mi era jale,

Caci toti spuneau,

Dar nu credeau nimic.

Sa mergem deci, sa bem

De plictiseala,

Si sa-necam acest urat.

****

Dimitri Amacos

P.S. “Poemele nebuniei” este un ciclu de XXIII de poezii. Si acest ciclu a fost scris tot prin tineretile mele zbuciumate. O mare parte din ele au fost scrise in mansarda, in perioada studentiei boeme. Ca si celelalte poezii ele sunt doar numerotate pentru ca niciodata nu am considerat ca o poezie ar trebui sa poarte un nume.

P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, tot din studentie. Pe atunci preferam sa le semnez asa. Am hotarat sa pastrez semnatura pentru ca daca atunci am hotarat sa le semnez asa, asa sa ramana.