Niciodată nu am fost un mare fan al lui Marcel Proust cu a sa carte ”În căutarea timpului pierdut”. Pe vremea când buchiseam la scrierile lui am citit despre celebra madlena care a declanşat aventura de căutare a timpului pierdut. Atunci am considerat povestea o mare tâmpenie.
Dar iată că mi s-a întâmplat. În seara asta, în timp ce mai lucram pe la proiectele mele, ascultam o selecţie de muzică clasică şi arii din opera. Nu că aş fi marele meloman, însă, mă inspiră. (nu râdeţi, îmi plac şi gata)
Dar vă povesteam că s-a întâmplat. Exact cum bine zicea nenea Proust. S-a declanşat ca şi cum ar fi acţionat cineva un trăgaci. A venit de nicăieri. Cunoscut. Şi m-am simţit iar copil.
“Bună ziua stimaţi auditori, Orele Seratei„. Da. Iosif Sava. O voce inconfundabilă. Zbârnâia televizorul. Este omul care m-a învăţat valoarea muzicii clasice. De acolo, de la TVR în emisiunile lui săptămânale. Iosif Sava, care revenea în fiecare emisiune obsesiv şi îşi întreba invitaţii: Vă place Bach? Datorită lui mi-am cumpărat primul vinil cu Bach. Au urmat Vivaldi, Chopin, List, Verdi şi mulţi alţii.
Cred că Iosif Sava a reuşit să „infecteze ” cu microbul muzicii clasice generaţii întregi. Eu recunosc. My name is Meleacă and I’m addicted to music
Adio DOMNULE SAVA. Vă mulţumesc.
Dar, să revenim la Bach …
P.S. Am găsit pe net un interviu luate de Iosif Sava Doamnei Ioana Celibidache. Poate doriţi să-l ascultaţi.