Destinul exista doar pentru damnati. Cei fericiti traiesc pe spinarea clipei. Pentru fericire negam existenta omului, caci destinul ascunde in el tot ceea ce uraste mai mult omul. Singuratatea. Nici un om care este cat de cat fericit nu va spune ca acesta este destinul lui. In momentul caderii, singura scuza acceptata de el este ca destinul i-a fost potrivnic. Si atunci ii admite existenta. Si incepe sa spere. Incepe sa spere ca in acel destin mai e loc si de o fericire. Si-i ramane speranta

Cosmin Meleaca

“Nu exista destin care sa nu poata fi depasit prin dispret. ”

Albert Camus

I (unu)

Pentru mine destinul,

s-a nascut odata cu moartea puritatii.

Odata cu recunoasterea minciunii.

Pentru a ne impiedica sa mintim.

Sa ne mintim pe noi si altii,

Sa ne strigam cu ura, adevaruri masluite

Cuvinte imbibate in namol

Ce-proasca-n jururi

Si ne inghite….

Pe noi….pe toti…

In grup

 

II (doi)

Nu exista loc pentru fericire,

Ea a fugit de noi odata cu-nceputul.

Odata cu Pandora.

Ea a fugit,

A crezut ca e libera

Sa se aseze unde vrea.

Dar noi am gonit-o,

Nu am recunoscut-o.

Ora era prea puternica.

In noi.

Nu o puteam primi,

Era o fugara,

Era interzis sa primesti in casa,

Fugarii….

Dar ne-a ramas speranta.

Fata Morgana deghizata.

Sa ne-amagim atunci,

Sa ne-amagim..

 

III (trei)

Prin noi curge elementul distructiv

Noi ne-nbatam in fiecare zi

Cu el

Si ne place….

Doamne ce ne place.

Noi il simtim intaritor

Dar este otrava

Otrava data

Cu lingurita

De fiara din noi

Ea rade….

Si ne adapa zilnic

 

 IV (patru)

Noi am pierdut legatura cu trecutul

Si alergam sa prindem clipa netraita

Sa ne-mbatam cu noul, cu absolutul

Dar noi nu cautam trecutul.

De l-am gasi am plange toti,

Caci el ne este viitor,

Trecutul.

 

V (cinci)

Spre cer nu se mai duce nimeni.

Caci noi am vandut cheia,

Pentru o clipa de ragaz pe lume.

N-am vrut sa trecem poarta

Spre extaz

Acum El a plecat,

Si nu mai vine.

El ne-a aratat intrarea,

Dar noi am ras,

Si L-am crucificat.

Acum, noi plangem,

Si-L chemam pe cel plecat.

 

VI (sase)

Cand un om huleste

Vrea el oare sa-Lsfideze?

Sau vrea doar

Sa fie sigur ca El exista?

El are curajul sfidarii

Ceilalti prefera

Sa-l ucida cu pietre.

 

VII (sapte)

Noi cei aratati cu degetul,nu degradam specia.

Ci vrem doar sa ne-amintim inceputurile vietii.

Noi ne intoarcem,

Sa vedem daca exista de fapt

Inceputuri.

 

VIII (opt)

Noi am parasit puritatea

Pentru a ne balaci in minciuna

El si-a parasit puritatea,

Pentru a ne ajuta.

El a intrat langa noi ,

Sa ne intind-o mana.

Pentru-a iesi.

Insa noi am calcat peste El,

Si primii care au iesit,

Au vazut ca uscatul s-a transformat in mocirla.

 

IX (noua)

Trec prin locuri neumblate,

Si simt ca nu sunt primul.

Il simt pe cel din fata mea,

Si simt ca si el stie,

Ca nici el nu e primul.

Dar nu-l simtim

Pe cel ce a trecut intaiul.

Poate a fost el,

Poate am fost eu,

Amintirile ne cheama.

Aceleasi amintiri, acelasi drum,

Si eu, si el,

Suntem de fapt doar unul.

 

X (zece)

Cazut-am rupt in doua de un zid.

Vazut-am trupu-mi sfartecat pe loc in doua,

Un nou destin desprins,

Vazut de-o noua zi.

Schimbat pe loc in vechi si nou,

Un nou destin desprins din vechiul chin.

Caci am vazut spirala timpului,

Si-o noua

Stare ce se-alta spre

Divin.

m-am imbatat pe loc cu sentimentul,

ca sunt un nou,

un nou iesit din vechi si groaznic chin.

Caci am vazut o clipa infinitul,

Si am cazut umil smerit.

Sunt nou acum ce usurare,

Si trag acum cu imbatare,

Povara ce-a ramas din vechi

Nimic.

Nu pot sa strig,,

Nu pot sa spun,

mi-e prea sarac limbajul,

sa explic.

Oo. ce-am simtit!

Nu am cuvinte. Nici rabdare!

Dar vreau sa spun. Sa vad!

Dar ce-mi mai pasa!

Sunt nou.

Desprins din vechi nimic.

Cazut in timp.

Desprins din el.

Alunecand domol,in sus catre LUMINA.

Eliberat de trupul meu de tina.

Sunt liber pe moment .

Si cant!

Dmitri Amacos

P.S. Ciclul „Poemele Destinului” a fost scris de mine in studentie, long time ago. Acum a venit vremea sa iasa la iveala. In timp, or sa mai apara si altele si de ce nu, poate chiar noi”

P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, dar tot eu sunt 😀 Am hotarat sa pastrez semnatura de atunci pentru a diferentia scrierile vechi de posibilile nebunii noi.