(XXI – XXXVI)

„Pentru Adam nu existau «mistere deschise ca mistere». Sarpele i-a deschis aceasta perspectiva si i-a promis o cunoastere divina. Dar dupa consumarea pacatului sarpele nu i-a putut da decat cunoasterea de care el era in stare: cunoasterea luciferica.“

Lucian Blaga

I (unu)

Sunt singur cuc intr-un hotel,

Hotel mizer, dar totusi un hotel,

Si stau in el, si stau in el.

Astept inchis cu cheia-n usa

Inchis de mine. Prizonier.

Daca se poate spune bine

Sa te faci singur prizonier.

Am masa plin de detoate,

Tigari, si carti de joc,

Si vinuri albe,

Distractii fade. De prizonier.

Iar intr-un colt sta el,

Stingher,

Sta singur el, scarbit de toate

Caci si el,

Sufletul,

Mi-e prizonier.

Nu vrea sa fuga de-astea,

Toate,

Nu poa sa fuga numai el,

Caci nu e las sa fuga,

Sa ma lase,

Si sa raman, eu, singur,

Prizonier.

Ii dau sa bea din vinul de pe masa

Cersesc un colt de paine,

Pentru el.

Dar vai,

Nu-i dau ce vrea,

Si stiu ce vrea,

Si stiu

De ce nu poate,

De ce nu vrea

Sa plece, si sa scape

Caci m-ar lasa,

Si mort,

Si prizonier.

AH!!!

De-ar putea …

Ce-ar rade el de toate

Si mai ales,

De scarba ce o are,

El … De el.

 

II (doi)

Cand te-am rugat

Sa ma mai lasi

O clipa

Mi-ai spus:

De ce?

Doar n-are nici-un rost.

De ce sa mai ramai

O clipa,

Cand ai trait

Atata timp fara un rost!

Acum, in ultima secunda

Tu te-ai trezit infrigurat!

Chiar crezi ca poti schimba o viata,

Intr-o clipa?

Sa mergem, dar,

In clipa asta

Viata ta,

A incetat.

III (trei)

Mi-am prins cu

Lanturi mari piciorul,

Ca sa ma-npiedic

Sa mai fug.

Caci fuga asta nebuneasca

Nu are-n ea

Nimica bun.

Fugim mereu, fugim cu graba,

Ca sa ajungem la liman.

Nu ne gandim

c-atata graba,

Nu ne mai lasa

Sa traim.

Cazut era un batranel

Prin colburi,

Plangea in hohot singurel.

L-am intrebat:

Ce-ai taica?

Aflat-am eu,

Ca-n asta viata,

Este mai bine sa pasesti,

Incet.

Caci iata, eu, mi-am rupt

Piciorul.

Si mai aveam un pas

Sa fac.

Te-ajut eu taica,

Nu mai plange

Te iau in carca, si te duc.

Te trec eu linia (hotarul)

Nu plange,

Acolo este inca mult loc.

Stiu asta,

Nu trebuia sa-mi spui.

Eu plang ca am aflat-o

Acum.

Si plang pentru ca-i

Prea tarziu.

Nu am stiut, nu m-am gandit.

Atunci,

Eram prea tanar, prea naiv

Daca stiam, nu mai fugeam

Atat,

Traiam un pic,

Traiam si eu.

IV (patru)

Destin nebun

Ce ai cu mine?

Ce vrei sa-ti dau?

Ce sa-ti mai dau?

Caci am ramas

Doar eu cu mine.

Pe ceilalti,

Ti i-am dat de mult

In dar.

Nu ti-am platit de-atatea ori

Tributul?

Nu ti-am dat tot

Ce am avut?

Ti-am dat chiar

Pana si-nceputul

Macar sfarsitul

Lasa-l, nu mi-l lua.

V (cinci)

De ce sa scriu,

despre lumina.

De ce sa scriu

despre Destin

Destinul meu …

Lumina …

Mai bine scriu

Despre ce stiu.

???????????

VI (sase)

De ce priviti

Cu scarba toti la mine.

Sunt doar un biet fugar

Din labirint.

Eu nu va cer nimica

Pentru mine.

Imi este de ajuns

Ce n-am.

Si eu nimica nu va cer,

Va stiu de mult,

Biete fapturi de tina,

Caci va privesc de mult

Din labirint.

Fugit-am eu de-acolo

Catre-ncoace

Ca sa va vad,

Sa va mai vad odata.

Si voi sa stiti

Ca eu, nimica nu va cer.

Voi va mandriti c-aveti

De toate,

Voi biete umbre fara

De mister.

Caci n-am venit sa-mi spuneti

Ca aveti de toate,

Eu am venit sa caut

Si sa sper.

Eu am venit sa-l caut

Pe acela

Ce m-a inchis in labirint.

Si vreau sa-ntreb,

De-l voi gasi vreodata,

De ce sunt singur, eu

In labirint.

 

VII (sapte)

O, suflet nebun

Opreste-te o clipa,

Ce vrei sa faci, Cine te crezi ?

Vino la mine, Sa vorbim o clipa.

Sau oare tu nu vezi c-afara,

N-ai unde sa te-ascunzi

De soarele murdar?

Opreste-te din goana ta nebuna,

Ce? Vrei sa cazi la pat ?

Sa mori ?

Ah, nu m-ai ascultat,

Si-acuma, iata zaci in tina

Ca ultimul ratat.

Si nimeni nu te ia

De aici.

Charon este batran,

Luntrea-i bolnava …

Tu blestemat esti, deci,

Sa zaci.

VIII (opt)

Iar imi tanjeste sufletul

Spre soare.

S-a saturat de-atata

Tot inghet.

Nu intelege inca,

Oare ?

Ca-n soare este

Tot inghet …

 

IX(noua)

Ma uit mirat la el,

Batranul,

Caci e ciudat,

Nu are ochi.

SI-l strig :

Hei ! taica,

Nu ai ochi.

Uitat-ai tu,

Cand ai plecat de-acasa

Sa tii iei ?

NU te-ntrista

Acum la batranete,

Iti iese tot mai des

In cale verbul “a uita”.

Dar el zambi,

Si-mi spuse-n soapta:

Nu eu sunt orb,

Ci tu! …

Cosmin Meleacă

Va urma! –

adica aici -> Festina Lente! part two