(XXI – XXXVI)
„Pentru Adam nu existau «mistere deschise ca mistere». Sarpele i-a deschis aceasta perspectiva si i-a promis o cunoastere divina. Dar dupa consumarea pacatului sarpele nu i-a putut da decat cunoasterea de care el era in stare: cunoasterea luciferica.“
Lucian Blaga
I (unu)
Sunt singur cuc intr-un hotel,
Hotel mizer, dar totusi un hotel,
Si stau in el, si stau in el.
Astept inchis cu cheia-n usa
Inchis de mine. Prizonier.
Daca se poate spune bine
Sa te faci singur prizonier.
Am masa plin de detoate,
Tigari, si carti de joc,
Si vinuri albe,
Distractii fade. De prizonier.
Iar intr-un colt sta el,
Stingher,
Sta singur el, scarbit de toate
Caci si el,
Sufletul,
Mi-e prizonier.
Nu vrea sa fuga de-astea,
Toate,
Nu poa sa fuga numai el,
Caci nu e las sa fuga,
Sa ma lase,
Si sa raman, eu, singur,
Prizonier.
Ii dau sa bea din vinul de pe masa
Cersesc un colt de paine,
Pentru el.
Dar vai,
Nu-i dau ce vrea,
Si stiu ce vrea,
Si stiu
De ce nu poate,
De ce nu vrea
Sa plece, si sa scape
Caci m-ar lasa,
Si mort,
Si prizonier.
AH!!!
De-ar putea …
Ce-ar rade el de toate
Si mai ales,
De scarba ce o are,
El … De el.
II (doi)
Cand te-am rugat
Sa ma mai lasi
O clipa
Mi-ai spus:
De ce?
Doar n-are nici-un rost.
De ce sa mai ramai
O clipa,
Cand ai trait
Atata timp fara un rost!
Acum, in ultima secunda
Tu te-ai trezit infrigurat!
Chiar crezi ca poti schimba o viata,
Intr-o clipa?
Sa mergem, dar,
In clipa asta
Viata ta,
A incetat.
III (trei)
Mi-am prins cu
Lanturi mari piciorul,
Ca sa ma-npiedic
Sa mai fug.
Caci fuga asta nebuneasca
Nu are-n ea
Nimica bun.
Fugim mereu, fugim cu graba,
Ca sa ajungem la liman.
Nu ne gandim
c-atata graba,
Nu ne mai lasa
Sa traim.
Cazut era un batranel
Prin colburi,
Plangea in hohot singurel.
L-am intrebat:
Ce-ai taica?
Aflat-am eu,
Ca-n asta viata,
Este mai bine sa pasesti,
Incet.
Caci iata, eu, mi-am rupt
Piciorul.
Si mai aveam un pas
Sa fac.
Te-ajut eu taica,
Nu mai plange
Te iau in carca, si te duc.
Te trec eu linia (hotarul)
Nu plange,
Acolo este inca mult loc.
Stiu asta,
Nu trebuia sa-mi spui.
Eu plang ca am aflat-o
Acum.
Si plang pentru ca-i
Prea tarziu.
Nu am stiut, nu m-am gandit.
Atunci,
Eram prea tanar, prea naiv
Daca stiam, nu mai fugeam
Atat,
Traiam un pic,
Traiam si eu.
IV (patru)
Destin nebun
Ce ai cu mine?
Ce vrei sa-ti dau?
Ce sa-ti mai dau?
Caci am ramas
Doar eu cu mine.
Pe ceilalti,
Ti i-am dat de mult
In dar.
Nu ti-am platit de-atatea ori
Tributul?
Nu ti-am dat tot
Ce am avut?
Ti-am dat chiar
Pana si-nceputul
Macar sfarsitul
Lasa-l, nu mi-l lua.
V (cinci)
De ce sa scriu,
despre lumina.
De ce sa scriu
despre Destin
Destinul meu …
Lumina …
Mai bine scriu
Despre ce stiu.
???????????
VI (sase)
De ce priviti
Cu scarba toti la mine.
Sunt doar un biet fugar
Din labirint.
Eu nu va cer nimica
Pentru mine.
Imi este de ajuns
Ce n-am.
Si eu nimica nu va cer,
Va stiu de mult,
Biete fapturi de tina,
Caci va privesc de mult
Din labirint.
Fugit-am eu de-acolo
Catre-ncoace
Ca sa va vad,
Sa va mai vad odata.
Si voi sa stiti
Ca eu, nimica nu va cer.
Voi va mandriti c-aveti
De toate,
Voi biete umbre fara
De mister.
Caci n-am venit sa-mi spuneti
Ca aveti de toate,
Eu am venit sa caut
Si sa sper.
Eu am venit sa-l caut
Pe acela
Ce m-a inchis in labirint.
Si vreau sa-ntreb,
De-l voi gasi vreodata,
De ce sunt singur, eu
In labirint.
VII (sapte)
O, suflet nebun
Opreste-te o clipa,
Ce vrei sa faci, Cine te crezi ?
Vino la mine, Sa vorbim o clipa.
Sau oare tu nu vezi c-afara,
N-ai unde sa te-ascunzi
De soarele murdar?
Opreste-te din goana ta nebuna,
Ce? Vrei sa cazi la pat ?
Sa mori ?
Ah, nu m-ai ascultat,
Si-acuma, iata zaci in tina
Ca ultimul ratat.
Si nimeni nu te ia
De aici.
Charon este batran,
Luntrea-i bolnava …
Tu blestemat esti, deci,
Sa zaci.
VIII (opt)
Iar imi tanjeste sufletul
Spre soare.
S-a saturat de-atata
Tot inghet.
Nu intelege inca,
Oare ?
Ca-n soare este
Tot inghet …
IX(noua)
Ma uit mirat la el,
Batranul,
Caci e ciudat,
Nu are ochi.
SI-l strig :
Hei ! taica,
Nu ai ochi.
Uitat-ai tu,
Cand ai plecat de-acasa
Sa tii iei ?
NU te-ntrista
Acum la batranete,
Iti iese tot mai des
In cale verbul “a uita”.
Dar el zambi,
Si-mi spuse-n soapta:
Nu eu sunt orb,
Ci tu! …
Cosmin Meleacă
– Va urma! –
adica aici -> Festina Lente! part two