Cine este aceasta Requienia sp. ? Si ce cauta in blogul meu?
Cauta, pentru ca este o vedeta printre mormanele mele de bolovani. Nu, nu este o fosila valoroasa, e chiar o amarata de scoica pietrificata, insa, pentru mine e o vedeta. Un fel de Angelina Jolie. Si nici macar nu stiam ca e o vedeta.
Ca sa ma fac inteles. In weekend am tras o fuga pana la cetatea bizantina de pe insula Pacuiu lui Soare. Stiam s-ar putea sa am ceva sanse sa gasesc melci fosilizati. Si ca sa vezi, chiar am avut noroc. Am gasit o frumusete de melc. Mi-am facut si poza cu el, si pentru ca era de treaba l-am luat acasa. In drum spre barca, ce sa vezi, pe o bucata de calcar am mai gasit o bucata de melc. Mica si ponosita. Am luat-o si pe ea, ca sa nu planga. Asa ca, dupa o partida de pescuit (sa ma laud un pic, am prins o mreana de 2,5 kg) mi-am facut bagajele si am plecat acasa.
Pana aici, toate bune si frumoase. Dar cum a ajuns bucatica aia de melc vedeta? Azi m-a vizitat un bun prieten, geolog amator. Geolog, nu ca mine parlit, care aduna orice bolovan si-l baga in buzunar. (cred ca pana la urma intr-o zi o sa ma bata nevasta cu pietre:) ) El chiar stie sa numeasca si sa catalogheze lucrurile pe care eu le gasesc. Asa ca i-am aratat mandru melcul meu. i-a aruncat o privire rapida si nu prea l-a bagat in seama. Mai aveam pe birou vreo doua. Marfa de duzina pentru el.
Si acum vine punctul culminat. Amarat i-am aratat si bucata de melc. A facut ochii mari. Bucata mea de melc era de fapt o scoica. Un pic mai rara si mai celebra decat melcii mei. Requienia sp. Nascuta in Cretacicul inferior. O bucata de piatra care m-a facut fericit. Iar pe voi probabil ca v-a plictisit.
Dar a trebuit sa scriu. Nu m-am putut abtine.
Requienia sp. si prietena ei.
P.S. Promit ca am sa scriu zilele astea despre cetatea bizantina de pe insula Pacuiu lui Soare. Este superba si plina de legende