A venit din nou vineri și pentru că sunt un leneș notoriu de la o vreme, am să umblu iar la cutia cu maimuțe și o să scot încă o poveste ce a umblat acu ceva ani pe net/mail. Nu îmi aparține și nici nu am chef să caut autorul, așa că îi mulțumesc anonim :). Domnul autor s-a chinuit și a reușit să de arate adevărata față a personajelor asa-zis pozitive din desenele animate si să ne evidențieze nocivitatea lor asupra bune educatii a copiilor. Să o vedem:
Tweety, micul pârâcios
E cel mai şters personaj de desene animate – un pui complet idiot al cărui vocabular e compus din cinci, şase cuvinte (dintre care unul e “phfeau”, iar unul “pusicat”), fără pic de imaginaţie. Posedă un arsenal foarte redus de procedee tehnice cu care luptă împotriva inventivului motan Sylvester, motiv pentru care de cele mai multe stă efectiv la mila scenaristului, care e nevoit să găsească ceva ca Sylvester să-şi rupă gâtul – afară să-i tragă scara sau să urle după stăpână-sa, puiul nu pare să ştie altceva. E genul ăla de mucos care urlă din faţa blocului: “Tanti mama lu’ Gigel, Gigel m-a bătut” şi căruia eu, dacă aş fi mama lui Gigel, aş coborî scările şi i-aş umfla personal botul, măcar să ştie de ce urlă.
Bugs Bunny, şmecheraşul de duzină
Vrea să pară inteligent, spiritual şi inventiv, dar, în fapt, nu e decât un şmecheraş de duzină. E salvat de faptul că sărmanii Elmer şi Porky Pig nu sunt prea isteţi, iar atunci când în scenă apare şi Duffy Duck, care, deşi nu e chiar profesorul Baltazar, e mult peste Porky Pig, Bugs Bunny caută să şi-l facă aliat. Dacă producătorii ar introduce în desenul său animat un personaj mai inteligent ca el, marele Bugs Bunny nu s-ar repezi să-l facă praf, aşa cum cred că îşi imaginează cititorii noştri cu vârste între 2 şi 4 ani, ci s-ar repezi cu toată solicitudinea să-l pupe în fund.
Road Runner, struţul închipuit
Blond cu ochi albaştri, arogant şi suficient, e un fel de Robert Redford al desenelor animate. La capitolul inteligenţă suferă vizibil, însă are imensa şansă de a avea drept adversar un coiot visător, care crede din cinci în cinci minute că a inventat perpetuum mobile. Împotriva lui Sylvester, pariez leafa mea pe un an că motanul l-ar face praf în două minute.
Jerry, secătura simpatică
E arogant, mincinos, versatil şi turnător. Nu-şi asumă niciodată responsabilitatea propriilor fapte, aruncând cu laşitate întreaga vina pe bietul Tom. Totuşi, este cel mai inteligent personaj aşa-zis pozitiv din desenele animate. Din când în când, se aliază cu Tom, fiind suficient de isteţ să realizeze că fără motan ar fi un nimeni. Din păcate, nu poţi avea deloc încredere în el: când ţi-e lumea mai dragă te poate înjunghia cu perfidie pe la spate cu furculiţa-n fund.