Și încă cum urlă, și cât de bine. Mai ales când după el mai stau la coadă, destrăbălata aia lu’ Bizet și niste mascați de-ai lui Vivaldi care zic ceva despre Winter. Cred că zic din lăută că Winter is coming. Nu-i înțeleg, dar tare rău mai arată măștile alea de carnaval din Veneția. Zici că sunt coborâți din cele 120 de zile ale Sodomei lui Pasolini.
După cum ziceam, pisica a.k.a. consiliul de administrație, nu-i acasa. Iar eu în loc să rup cârciumile, sau să înroșesc calculatorul cu jocuri care mai decare mai rele, ascult muzică. Cum ar zice Bobu, ascult muzică cu aroganță, LA MAXIM!!!
Când mă gândesc că acum vreo două ore mă plictiseam și nu știam ce să fac cu pseudo-libertatea mea … Acum nu prididesc cu redescoperitul preferatelor de mult uitate. Doar patefonul mai lipsește. Că vinilurile stau cuminți în așteptare. Chiar îmi lipsește gestul vinilurilor. Gestul tandru prin care le ștergeam cu o cârpă moale înainte să le ascult. Hai că dacă o mai țin așa până la urmă aștern și-o poizea. Dar parcă nu prea merge fără vodka. 🙂
Gata că o dau în prosteli 🙂 Back to music. Maestro …
P.S. Acuș, acuș vine 14 decembrie cu ”The Hobbit: An Unexpected Journey”. Atunci să te ții. Numai adulți o să fim la coadă. Hă Hă Hă!!!