Am auzit de curând o chestie interesantă. Anume că animalele reacționează instinctiv la dușmanii lor naturali. Nu-i învață nimeni pe șoareci că pisica o să-i cam mănânce. E scris în gene. Buun, până acum totul e perfect și clar. Dar, cine credeți că este dușmanul natural al animalului numit om? Ta ta ta taaaa!!!
Dușmanul natural al omului este ȘARPELE! Ca o mică paranteză, pe locul 1 în topul celor mai frecvente fobii tronează ofidiofobia, adică frica de șerpi. Deci, iar șarpele.
Cei care aprind mai des lumânări la biserică spre feisbuca lor pomenire 🙂 [ paranteză pătrată. Am auzit că acum se pot trimite chiar și acatiste direct din facebook. Binecuvântat fie inventatorul lui 🙂 că tare mai duceau unii lipsă de publicitate. închid paranteza] or să spună că e perfect normal să-ți fie frică de serpi. Că așa scrie la carte :), că șarpele e dușmanul de moarte al omului, însă uită să explice de ce mărul nu este totuși cel mai dorit fruct 🙂
Cei care nu sunt fani adevărați cartea cărților or să găsească în mod sigur o altă explicație, și anume că pe vremuri reptilele ne cam alergau și ne mai și mâncau 🙂 Cică și acum avem capacitatea de a repera imaginea unui șarpe dintre sute de alte imagini. Păi nu?
Am văzut eu cu ochii mei în adolescență cum săraca Loana, după ce că era blondă și avea doar o mânuță de hăinuțe pe ea (și alea sfâșiate), alerga de colo – colo ca să nu o mănânce iguanele.
Eu acum ce să spun, pe cine să cred? Că Raquel Welch arăta bestial pe vremea aia 🙂 și nici nu te ardea pe rug dacă te îndoiai de veridicitatea datelor furnizate de Men in black :). Vă las pe voi să trageți concluzii, însă ideea cu șarpele e interesantă și merită ținută minte, așa că o repet: Șarpele este dușmanul natural al omului.
Și pentru că nu mă pot abține, 🙂 Scuze Flori! Internetul este sau nu instrumentul celui nenumit? Că eu nu mai înțeleg nimic. Unii îl înfierează și zic că ți se usucă și cade dacă îl folosești, iar alții lansează site-uri ale lăcașurilor de cult și instalează în ele instrumente e-payment pentru virarea cocoșeilor spre veșnica lor pomenire.
Am zis!