Poetii nu se rusineaza de propriile experiente. Ei profita de ele.
Friedrich Nietzsche
Am doar un gand acum, sa scriu. Sa scriu, sa scriu. Ca-s inca viu. Sa scriu de viu, sa scriu … Sa scriu!!!
Cosmin Meleacă
I (unu)
Aruncarea cuvintelor intr-o oaza de lumina,
Ne sfarma, ne ucide.
Puritatea trairilor,
Ne lasa gustul amar.
Pe buze.
Ne rupe. Si ne alunga.
Cum se poate sa fim fericiti ?
De ce sa fim fericiti ?
Pentru ce ?
Lumea asta,
Nu are, nu mai are nevoie de iubire.
De noi.
De ce ?
Am tradat-o !
Cum de-am putut s-o sfidam ?
Caci noi acum,
Am rupt noi jugul,
Si am plecat.
Si ne-am unit.
Pericol !!!
lumea striga…
S-au adunat !
Nu-i lasati !
Pericol !!!
lumea stiga !
Luati-i dupa noi.
Ce faceti voi !
Nebunilor !
S-au unit !
Acuma !
Nebunilor !
Nu mai e loc de iubire, de fericire.
uitati-va la voi …
Uitati-va la noi !
Vedeti !
Suntem reali.
Noi suntem maine.
Ce faceti voi !
Ce cautati ?
Ce ? Sunteti magi ?
Aduceti voi trecutul ?
Ce-aveti cu El ?
E trist !
Romeo ! Julieta !
Alti nebuni !
Fugiti de-aici, voi, dispareti !
Aduceti lanturi, ferecati-i !
Pe fiecare intr-un alt colt.
luati-le iubirea, fericirea, visarea…
Pericol !!!
Ei natangii.
Na pervertesc copiii.
Ce netoti !
Ucideti-i cu pietre, nu-i lasati…
****
II (doi)
Timpul.
de cand este el in noi ?
De cand suntem noi in el ?
Hai sa ne rupem, sa fugim.
Sa ne ascundem noi de el.
Eu vreau, si poate noi,
Sa-l aruncam noi vrem.
Sa fim asa, c-acum.
Noi vrem sa fim asa,
C-acum.
Nu vrem sa vina ziua
cea de maine,
O uram.
caci suntem noi,
Si nimenea pe langa,
Nu-i sa ne-alunge.
Sa ne trezeasca, sa ne franga,
Sa ne ucida clipa de acum.
Sa ne explice ca mai e si maine,
nu vrem sa stim.
nu vrem sa fim.
Noi suntem azi, nu suntem maine.
Acuma-i tot, maine nimic.
Si tristi, si fericiti,
Noi suntem.
Dar suntem noi.
si nu e nimeni, sa ne-alunge.
*****
III (trei)
Te simt cum treci ,
prin noaptea chioara.
Si treci razand,
Prin fata casei mele.
Dar nu te mai opresti,
Gnu te opresti nicicand,
Caci tu nu esti decat
in gandurile mele.
Un gand ciudat ,
de luna plina,
ce-si bate joc de visurile mele.
****
Dmitri Amacos
P.S. In “Franturi” se vor aduna poeziile care inca nu si-au gasit locul in niciun „ciclu” Si ele au fost scrise tot in perioada de studentie, long time ago. Acum a venit vremea sa iasa la iveala. In timp, or sa mai apara si altele si de ce nu, poate chiar noi”
P.P.S. De ce Dmitri Amacos? E o poveste lunga, dar tot eu sunt 
Am hotarat sa pastrez semnatura de atunci pentru a diferentia scrierile vechi de posibilile nebunii noi.