Categorie: Festina Lente!

Festina Lente! – part two

Gând 1

Pãrerea mea este cã poetul nu are o epocã a lui;epoca îsi are poetii ei si,în genere ,epoca îsi vede singurã poetii.

Gând 2

Vreau sã vã spun un lucru, cu riscul de a mã repeta: eu nu prea cred cã existã poeti, cred cã existã poezie.

Nichita Stanescu

X (zece)

Cand te-am rugat sa ma mai lasi

O clipa,

Mi-ai spus :

De ce ?

Doar n-are rost,

De ce sa mai ramai o clipa,

Cand ai trait

Atata timp fara un rost ?

Acum in ultima secunda,

Tu te-ai trezit infrigurat,

Chiar crezi ca poti

sa schimbi o viata,

intr-o clipa ?

Sa mergem dar,

in clipa asta, viata ta,

A incetat.

****

 XI (unspe)

 Destin nebun ce ai cu mine ?

Ce sa iti dau ?

Ce sa-ti mai dau ?

Caci am ramas doar eu cu mine.

Pe ceilalti ti i-am dat de mult,

In dar.

Nu ti-am platit de-atatea ori

tributul ?

Nu ti-am dat tot ce am avut ?

Ti-am dat chiar pana si-nceputul.

Macar sfarsitul lasa-l,

Nu mi-l lua.

****

XII (doispe)

 Mi-am pus in ultima tigara,

Un bob marunt de adevar.

Cu fumul eu sa-l dau afara,

Si sa ma-nconjur eu,

de El.

Dar ce folos,

Caci eu sunt singur,

Ce rost mai are sa ma-nec.

Si dac-ar fi sa iasa afara,

Sa-l scuip pe tot,

Pe dusumea.

Cine se-apleaca

Sa il vada ,

Cand li-este greu a se-apleca.

Prefera toti minciuna crasa,

Cu iz ciudat de adevar.

Ea este buna, si frumoasa,

Ne ofera tot ce vrem

sa stim.

****

 XIII (treispe)

 O, suflet nebun,

opreste-te o clipa,

Ce vrei sa faci ? Unde te crezi ?

Vino la mine, sa vorbim o clipa,

Sau oare tu nu vezi c-afara,

N-ai unde sa te-ascunzi,

De soarele murdar ?

Ce vrei sa cazi la pat ?

Sa mori ?

Ah, nu m-ai ascultat,

si-acuma iata zaci in tina,

ca ultimul ratat.

Si nu te ia nimeni

de aici.

Charon este batran,

luntrea-i bolnava,

Tu blestemat esti, deci

sa zaci.

****

 XIV (paispe)

 Acuma stiu !

De ce nu pot,

De ce, eu,nu mai pot sa scriu !

Abia acuma stiu !

Am vrut sa scriu pompos, de gala.

Cuvinte alese, si idei.

Ce nu veneau din mine,

Ci din EU (ce mare vanitos)

Credeam ca sunt poet,

Scuipam pe Eminescu,

Ah ce-nbatare !…

Aveam un top intreg,

de poezii.

Citeam zambind cu voce tare,

mandru de mine

“Oau sunt tare,

Sunt cel mai tare din poeti”

Poet ?

S-o spuna vremea-ntai,

Si-abia atunci voi aspira umil,

la rangul de poet.

****

 XV (cinspe)

 Acum sunt singur.

La fel am fost si ieri.

Nu mai tin minte sirul,

 Caci au fost multe ieri.

Destinul meu e negru,

Iubesc culoarea lui,

Mi-am prins in coada parul,

Si umblu tot haihui.

Nu caut companie,

Sunt un insingurat,

Ma chiama departarea,

Ma striga ne-ncetat.

Mi-am strans bine bocancii,

Si iata am plecat.

****

 Cosmin Meleacă

Festina Lente! – part one

(XXI – XXXVI)

„Pentru Adam nu existau «mistere deschise ca mistere». Sarpele i-a deschis aceasta perspectiva si i-a promis o cunoastere divina. Dar dupa consumarea pacatului sarpele nu i-a putut da decat cunoasterea de care el era in stare: cunoasterea luciferica.“

Lucian Blaga

I (unu)

Sunt singur cuc intr-un hotel,

Hotel mizer, dar totusi un hotel,

Si stau in el, si stau in el.

Astept inchis cu cheia-n usa

Inchis de mine. Prizonier.

Daca se poate spune bine

Sa te faci singur prizonier.

Am masa plin de detoate,

Tigari, si carti de joc,

Si vinuri albe,

Distractii fade. De prizonier.

Iar intr-un colt sta el,

Stingher,

Sta singur el, scarbit de toate

Caci si el,

Sufletul,

Mi-e prizonier.

Nu vrea sa fuga de-astea,

Toate,

Nu poa sa fuga numai el,

Caci nu e las sa fuga,

Sa ma lase,

Si sa raman, eu, singur,

Prizonier.

Ii dau sa bea din vinul de pe masa

Cersesc un colt de paine,

Pentru el.

Dar vai,

Nu-i dau ce vrea,

Si stiu ce vrea,

Si stiu

De ce nu poate,

De ce nu vrea

Sa plece, si sa scape

Caci m-ar lasa,

Si mort,

Si prizonier.

AH!!!

De-ar putea …

Ce-ar rade el de toate

Si mai ales,

De scarba ce o are,

El … De el.

 

II (doi)

Cand te-am rugat

Sa ma mai lasi

O clipa

Mi-ai spus:

De ce?

Doar n-are nici-un rost.

De ce sa mai ramai

O clipa,

Cand ai trait

Atata timp fara un rost!

Acum, in ultima secunda

Tu te-ai trezit infrigurat!

Chiar crezi ca poti schimba o viata,

Intr-o clipa?

Sa mergem, dar,

In clipa asta

Viata ta,

A incetat.

III (trei)

Mi-am prins cu

Lanturi mari piciorul,

Ca sa ma-npiedic

Sa mai fug.

Caci fuga asta nebuneasca

Nu are-n ea

Nimica bun.

Fugim mereu, fugim cu graba,

Ca sa ajungem la liman.

Nu ne gandim

c-atata graba,

Nu ne mai lasa

Sa traim.

Cazut era un batranel

Prin colburi,

Plangea in hohot singurel.

L-am intrebat:

Ce-ai taica?

Aflat-am eu,

Ca-n asta viata,

Este mai bine sa pasesti,

Incet.

Caci iata, eu, mi-am rupt

Piciorul.

Si mai aveam un pas

Sa fac.

Te-ajut eu taica,

Nu mai plange

Te iau in carca, si te duc.

Te trec eu linia (hotarul)

Nu plange,

Acolo este inca mult loc.

Stiu asta,

Nu trebuia sa-mi spui.

Eu plang ca am aflat-o

Acum.

Si plang pentru ca-i

Prea tarziu.

Nu am stiut, nu m-am gandit.

Atunci,

Eram prea tanar, prea naiv

Daca stiam, nu mai fugeam

Atat,

Traiam un pic,

Traiam si eu.

IV (patru)

Destin nebun

Ce ai cu mine?

Ce vrei sa-ti dau?

Ce sa-ti mai dau?

Caci am ramas

Doar eu cu mine.

Pe ceilalti,

Ti i-am dat de mult

In dar.

Nu ti-am platit de-atatea ori

Tributul?

Nu ti-am dat tot

Ce am avut?

Ti-am dat chiar

Pana si-nceputul

Macar sfarsitul

Lasa-l, nu mi-l lua.

V (cinci)

De ce sa scriu,

despre lumina.

De ce sa scriu

despre Destin

Destinul meu …

Lumina …

Mai bine scriu

Despre ce stiu.

???????????

VI (sase)

De ce priviti

Cu scarba toti la mine.

Sunt doar un biet fugar

Din labirint.

Eu nu va cer nimica

Pentru mine.

Imi este de ajuns

Ce n-am.

Si eu nimica nu va cer,

Va stiu de mult,

Biete fapturi de tina,

Caci va privesc de mult

Din labirint.

Fugit-am eu de-acolo

Catre-ncoace

Ca sa va vad,

Sa va mai vad odata.

Si voi sa stiti

Ca eu, nimica nu va cer.

Voi va mandriti c-aveti

De toate,

Voi biete umbre fara

De mister.

Caci n-am venit sa-mi spuneti

Ca aveti de toate,

Eu am venit sa caut

Si sa sper.

Eu am venit sa-l caut

Pe acela

Ce m-a inchis in labirint.

Si vreau sa-ntreb,

De-l voi gasi vreodata,

De ce sunt singur, eu

In labirint.

 

VII (sapte)

O, suflet nebun

Opreste-te o clipa,

Ce vrei sa faci, Cine te crezi ?

Vino la mine, Sa vorbim o clipa.

Sau oare tu nu vezi c-afara,

N-ai unde sa te-ascunzi

De soarele murdar?

Opreste-te din goana ta nebuna,

Ce? Vrei sa cazi la pat ?

Sa mori ?

Ah, nu m-ai ascultat,

Si-acuma, iata zaci in tina

Ca ultimul ratat.

Si nimeni nu te ia

De aici.

Charon este batran,

Luntrea-i bolnava …

Tu blestemat esti, deci,

Sa zaci.

VIII (opt)

Iar imi tanjeste sufletul

Spre soare.

S-a saturat de-atata

Tot inghet.

Nu intelege inca,

Oare ?

Ca-n soare este

Tot inghet …

 

IX(noua)

Ma uit mirat la el,

Batranul,

Caci e ciudat,

Nu are ochi.

SI-l strig :

Hei ! taica,

Nu ai ochi.

Uitat-ai tu,

Cand ai plecat de-acasa

Sa tii iei ?

NU te-ntrista

Acum la batranete,

Iti iese tot mai des

In cale verbul “a uita”.

Dar el zambi,

Si-mi spuse-n soapta:

Nu eu sunt orb,

Ci tu! …

Cosmin Meleacă

Va urma! –

adica aici -> Festina Lente! part two