Motto:
Când vă schimbați gândurile, vă schimbați viața!
Dr. Norman Peale
Zi de zi, ne folosim de limbaj. Practic, este calea prin care reușim să interacționăm cu ceilalți. Însă, de câte ori ne-am analizat limbajul? De câte ori am observat cum gândim?
Modul în care ne transpunem în limbaj gândurile, afectează în mod direct felul în care reușim să obținem ceea ce ne dorim, sau, de ce nu, duce la eșecul în a obținea a ceea ce ne-am plănuit. În următoarele rânduri nu o să vorbesc despre cum să domini verbal persoanele din jurul tău pentru satisfacerea propriilor dorințe, ci strict despre cum să folosești limbajul ca un instrument de comunicare pentru o bună colaborare cu ceilalți. De asemenea, modul în care gândim duce la un deznodământ pozitiv sau negativ al unei acțiuni plănuite.
De exemplu, atunci când avem de învățat pentru un examen, iar materialele sunt stufoase și destul de încâlcite, dacă spunem ”Niciodată nu o să reușesc să învăț tot ce este aici ”, atunci trimitem către inconştient o negație de tipul ”Nu pot”, iar răspunsul intern vine pe măsură. Nu mai reușim să ne concentrăm, ni se face somn, examenul parcă dintr-o dată nu mai e așa de important, iar în final renunțăm. De ce? Pentru că inconștientul face ceea ce îi cerem. Ne ajută să scăpăm de factorul stresor, în acest caz examenul. Pentru inconștient nu contează cum, ci doar răspunde solicitării, că doar este prietenul nostru. Dar, dacă spunem ”Sunt destul de multe materiale, iar pentru parcurgerea și înțelegerea lor este necesar să îmi creez o strategie de lucru în așa fel încât să maximizez învățarea și astfel să le înţeleg și să le memorez, iar în final, la examen să pot răspunde corect la toate cerințele”, atunci inconștientul primește comanda, ”Mobilizează toate resursele interne pentru a reuși” și asta face. Inconștientul poate fi o armă cu două tăișuri, pentru că ne poate fi cel mai bun prieten sau cel mai mare dușman. Noi suntem cei care alegem relația în care vrem să fim cu el, înlocuind expresiile care ne auto limitează cu unele care ne dau putere și ne fac să acceptăm provocările.
Cum ne auto sabotăm în relația cu ceilalţi? Să analizăm alt exemplu: ”Dacă sunteți nemulțumit de felul în care îmi desfășor activitatea, v-aș ruga să-mi spuneți și mie”. Această formulare implică multă nesiguranță, un posibil neprofesionalism și îl pune pe celălalt pe o poziție de forță. Poate că nu se pricepe așa de bine la ceea ce faci, însă tu îi dai posibilitatea să te conteste și să intervină chiar dacă nu este nevoie, ci doar pentru că i se permite. Însă, în momentul în care îi spui, ”Atunci când activitatea desfășurată de mine pare să contravină cerințelor dumneavoastră, nu ezitați să mă contactați și împreună vom analiza situația în așa fel încât să ajungem la un numitor comun”, interlocutorul înțelege că sunteți profesionist și știți bine ce faceți. Atunci interlocutorul va simți din limbaj că sunteți sigur și nu va interveni decât dacă într-adevăr ceea ce faceți chiar contravine cerințelor.
Nu uitați să apreciați eforturile celorlalți și mai ales, folosiți puterea lui ”Te rog” și ”Mulțumesc”. Atunci când greșești, ”Îmi pare rău” repară multe și este primul pas spre reconciliere.
P.S. Inițial, articolul l-am publicat în ziarul Observator de Călărași, și cu voia redacției îl postez după o perioadă rezonabilă de timp și pe site la mine.
sursă foto: http://humancommunicationinlife.blogspot.ro