Am simţit o Înmormântare în Creier,
Bocitoare se jeleau neîncetat,
Umblând – de colo colo – până când
Şi Judecata mi-au întunecat
Emily Dickinson
Ciudate versuri, poate o să ziceți, dar frumoase. Dar ce muză ar putea să-ți înmoaie penelul în visare, astfel încât să așterni în vorbe asemenea emoții? Unii ar spera să audă că este doar o banală melancolie, dar, ar fi prea frumos, prea poezie și mai deloc adevărat. Numele ei este Depresie, și este o problemă gravă de sănătate, pentru că lăsată netratată produce modificări permanente, schimbând drastic viziunea asupra persoanei și a vieții în general.
Depresia nu se rostește niciodată în gura mare, ea apare doar printre șoapte, ca o boală rușinoasă ce trece dacă dai cu gaz. Toți membrii familiei merg pe vârfuri în jurul depresivului, să nu-l deranjeze mai mult, că uite, iar suferă și nimeni nu știe ce are. Așa a fost mereu, un suflet de vioară.
Ce nu face depresia? Nu trece de la sine, pentru că nu este doar o tristețe trecătoare. Este mult mai mult, este o tulburare a prelucrării informației în sens negativ. Informațiile primite din mediu sunt prelucrate cu ajutorul schemelor cognitive, iar când acestea sunt filtrate doar pe negativ, informația este distorsionată și astfel nu trec decât gândurile si emoțiile negative, comportamentele de descurajare.
Astfel, aceste gânduri automate negative devin realitatea individului. De ce să ieși din casă, că sigur ceva neplăcut se va întâmpla, sau de ce să te mai ridici din pat, pentru ce? Oricum nu sunt bun de nimic. Ce rost mai are viața?
15% dintre cei care suferă de depresie severă se sinucid
Să nu uităm că cel puțin 15% dintre cei care suferă de depresie severă se sinucid și 60% dintre depresivi se gândesc cel puțin odată să o facă. Procentul poate că nu pare foarte mare, însă, statistic vorbind, 25% dintre femei și 12% dintre bărbați suferă un episod depresiv major în timpul vieții. Parcă cei 15% nu mai sunt așa insignifianți acum, în condițiile în care în România numărul sinuciderilor este de cinci ori mai mare decât cel al omuciderilor.
Cum se iese din depresie?
În primul rând, aflând că dacă eşti depresiv nu ești o persoană slabă și fără de voință. Poate că ai învățat cum să fii depresiv de la cineva din familie, însă nici el sau ea nu a fost vinovat sau vinovată, pentru că nimeni nu este vinovat că eşti depresiv. Important este să apelezi la ajutor de specialitate. Cu ajutorul specialistului, vei înțelege că toate gândurile tale sunt interpretări ale realității și nu realitatea însăși. Pas cu pas, prin terapie, în unele cazuri ajutată de o medicație corespunzătoare, persoana depresivă învață cum să-și dezvolte abilități funcționale și să scape de neajutorarea care este cel mai dureros simptom al depresiei. Ghinionul nu există, așteptările nerealiste Da. Renunțând la predicțiile negative despre viitor, trăiți în prezent.
P.S. Inițial, articolul l-am publicat în ziarul Observator de Călărași, și cu voia redacției îl postez după o perioadă rezonabilă de timp și pe site la mine.